• Dupa cum spuneam mai sus, recipientul de la Urban Decay Primer Potion e cat se poate de prost facut. Se poate vedea in poza ca este sub forma unui tub cu aplicator (cam ca un gloss). Faptul ca diametrul variaza ii confera o imagine mai aparte, insa cred ca toate preferam sa putem folosi toata substanta in detrimentul aspectului. Foarte mult produs ramane in interior dupa ce aparent s-a terminat (pe aplicator nu se mai ia nimic), asa ca e nevoie de taierea recipientului pentru a scoate ce-a ramas in el. Aplicatorul iarasi nu mi se pare o alegere potrivita, pentru ca nu prea e igienic. Il scoti. Il bagi la loc. Il scoti. Il bagi la loc. Oare cate bacterii si alte chestii intra odata cu aplicatorul in tub? Ca sa nu mai zic de dificultatea folosirii in cazului unui makeup artist, pentru ca in nici un caz nu poti folosi acelasi aplicator pentru mai multe persoane. Are 10 ml.
• In cazul Too Faced Shadow Insurance lucrurile stau mai simplu. Recipientul este sub forma unui squeeze tube care iti permite sa scoti aproape tot produsul din tub. Nu are un aplicator inclus. Pe mine ma bucura asta, pentru ca oricum mi se pare mult mai ok sa aplic primerul cu degetul. Puteti folosi o pensula sau orice altceva daca alternativa cu degetul nu va place. Are 10.35 ml (in poza este varianta mini).

• Ambele au o consistenta asemanatoare si culoare foarte apropiata (nude). Mi se pare ca Urban Decay Primer Potion e putin de tot mai lipicios in timp ce Too Faced Shadow Insurance are o textura mai…siliconica.  Ambele se intind foarte usor si “a little goes a long way”: va trebuie o picatura foarte mica pentru a acoperi intreaga pleoapa.

Efecte

• Desi Urban Decay Primer Potion mi se pare o idee mai lipicios, am senzatia ca intensitatea culorilor e mai mare la Too Faced Shadow Insurance. Nu cu mult, poate ca in poze nici nu se observa, insa “pe viu”, cel putin in ceea ce priveste culorile mate, intensitatea e putin mai mare. Ca si rezistenta, eu optez pentru Urban Decay. Pentru pleoapele mele uleioase, Too Faced pur si simplu nu face fata. Dupa 3-4 ore machiajul incepe sa se adune in pliuri, lucru care nu mi se intampla cu Urban Decay. Am citit si multe review-uri pe makeup alley, si multe fete cu pleoape uleioase se plang de rezistenta Tfsi, asa ca daca intrati in aceasta categorie nu il recomand.

Pret: 11 lire (e luat din UK) pentru Urban Decay Primer Potion si aproximativ 55-60 de Ron pentru Too Faced Shadow Insurance.
Urban Decay se gaseste si la noi, insa nu l-am vazut decat in seturi cu cate un fard sau doua, parca in jur de 100 de lei la Sephora. Nu se gaseste tot timpul si nici in toate magazinele, eu am vazut in Sephora Mall Vitan.
Too Faced Shadow Insurance se gaseste cam in orice Sephora.
* Toate imaginile pot fi vazute mai mari daca dati un click pe ele

Mereu am fost fascinata de reclame si ceea ce promit ele. Bineinteles, experienta acumulata m-a invatat ca reclamele si adevarul nu se interescteaza de cele mai multe ori, insa in continuare imi sclipesc ochii cand citesc promisiunile trase de par de pe spatele unei cutii de crema.

In ultima vreme ne-a lovit pe toti valul cu naturalul. Pardon, cu bio. In stanga si-n dreapta tot aud: mancare bio, cosmetice bio, bumbac bio, bio bio bio. Ce e amuzant e ca 90% din oamenii care sunt atat de entuziasmati de bio, sunt entuziasmati mai mult de ideea de a folosi ceva natural decat de efectele produsului in sine.

Cum la capitolul mancare stau foarte prost, o sa incerc sa zic cateva cuvinte despre felul in care vad eu categoria cosmeticelor, fie ca sunt bio, naturale sau organice (ca sa fac o mica clarificare: pentru mine natural e ceea ce-mi fac eu acasa – masti cu diverse de prin frigider, scruburi home made, chestiile handmade – gen sapunuri naturale etc., bio/organic – dupa cum ziceam, n-am nici cea mai vaga idee care-i diferenta dintre cele doua, ca asa am fost mustrata, ca nu-s acelasi lucru – chestii frumos ambalate din comert, certificate si paracertificate).
Din experienta mea (minima) cu astfel de produse inclin sa cred urmatorul lucru: cu cat mai putin procesate, cu atat mai bune. Prima data am incercat untul de shea nerafinat. Si wow! Daca pe piele nu prea am experimentat cu el, pentru parul meu s-a dovedit a fi o adevarata mina de aur. Avand parul destul de uscat la varfuri, mereu trebuie sa am grija sa folosesc ceva foarte hidratant, altfel stau ca o matura. Saptamanal imi aplicam unt de shea pe varfuri si il lasam peste noapte. A doua zi nici urma de varfuri uscate.
Am mai incercat uleiul de argan. I-am dedicat chiar si un post. Ei bine…daca la inceput am fost incantata peste masura (cred ca mai mult din cauza multitudinii de review-uri pozitive pe care le-am citit), dupa un timp mi-am dat seama ca nu hidrateaza suficient, asa ca am zis pas. Mai am pe wishlist uleiul de cocos despre care am citit de bine, urmeaza sa-l incerc.
Sapunurile naturale handmade sunt o descoperire de care ma bucur in fiecare zi. Eu ma spal pe maini excesiv. Poate chiar de peste 10 ori pe zi. Asta in combinatie cu apa bucuresteana imi face mainile zob. In mod normal ar trebui sa folosesc crema dupa fiecare spalare, insa de cele mai multe ori uit asa ca ma trezesc cu portiuni atat de uscate incat pot fara nici o retinere sa le compar cu smirghelul. De cand am trecut la sapunurile naturale handmade…surpriza! S-a ameliorat si problema mea cu pielea uscata. Am realizat insa ca depinde foarte mult si de compozitia sapunului. Unele hidrateaza mai mult, altele mai putin.
La capitolul smacuri home made am incercat o gramada de chestii. Si-am avut atat rezultate multumitoare, cat si mai putin multumitoare. Daca dupa ce am folosit masca cu albus de ou prima data am ramas masca (yeah, the irony) de cat de mult a putut sa-mi inchida porii si ce bine arata tenul meu, dupa ce am folosit prima data masca cu ulei de ricin si ulei de masline pentru par, pe langa faptul ca n-am vazut nici un efect miraculos, m-am chinuit timp indelungat sa scot tot uleiul din par asa ca n-am fost foarte grabita sa repet experienta. La capitolul asta as putea sa scriu foarte mult, si poate ca in viitor voi dedica un post mastilor si tratamentelor home made, insa ca un rezumat: sunt lucruri care imi plac si imi fac bine si altele cu care nu ma impac de nici o culoare.
Daca e sa vorbim despre cosmeticele cu ingrediente naturale…aici am incercat doar vreo doua lucruri,  si alea de la un singur brand: Alverde. Balsamul de buze cu galbenele mi-a placut enorm. A devenit preferatul meu si am in permanenta unul in geanta. E singurul care imi mentine buzele hidratate. Am mai incercat gelul de dus care mi-a placut ca si textura, insa am facut greseala de a nu-s mirosi inainte sa-l cumpar si am descoperit ca mirosul nu ma coafeaza deloc (la mine factorul olfactiv e destul de important…superficial, dar asta e) asa ca a ramas aproape nefolosit. Am mai incercat o crema hidratanta cu jojoba pe care am folosit-o o singura data, si am reusit marea performanta sa o suport pe fata cam 30 de minute. Nu mi s-a mai intamplat chestia asta pana acum. Nu intra complet in piele si lasa un film asemanator cu siliconul in ceea ce priveste textura. Ma simteam ca si cum as fi avut o masca pe fata, iar dupa vreo 30 de minute a inceput sa ma manance groaznic si a trebuit sa ma spal pe fata iar ca sa pot scapa de ea.
Care e deci parerea mea despre cosmeticele organice/naturale/bio? Sunt produse bune si mai putin bune, ca in orice alt domeniu. Cu siguranta mai putin nocive. Eu insa sunt mai nepasatoare cand vine vorba de faptul ca o crema are parabeni sau alte minuni si ca o sa fac cancer de la ea. Nu neg ca asta se poate intampla. Insa daca un produs are efecte bune asupra mea, o sa-l folosesc in continuare, indiferent de ce contine.
Update: O mica corectura – se pare ca am fost “mustrata” gresit si intre cosmeticele Bio si cele Organice nu exista nici o diferenta. Multumesc Roxana pentru informatie.