Povestea lui Paco

Intr-una din serile lunii august a anului trecut, pe cand plecam de la santier spre casa, am observat ca in fata usii dormea o pisica. In momentul in care am deschis usa a vrut sa fuga, insa se misca foarte greu, mai mult se tara.2014-11-17 14.02.53

Mi-am dat seama ca e ranit asa ca am pastrat distanta. Saracutul era atat de speriat si de jigarit si mi-a fost asa mila de el incat m-am dus sa ii aduc ceva de mancare. Singurul lucru pe care l-am gasit la cel mai apropiat magazin a fost o conserva pentru caini. Dar hei, decat deloc, e buna si aia, nu?

Avea cam 500 de grame si m-am gandit ca o sa-i dau si ziua urmatoare din ea. Sigur ca da. A mancat-o pe toata in 10 minute. Apoi m-a lasat sa il analizez: era ranit la un picior si schiopata, insa parea ca incepe sa se vindece; avea blana foarte rara si murdara; urechile erau cam franjuri, dar vindecate deja; dintii din fata lipseau; avea strabism, cam 1.5 kg (e motan adult, nu pui) si un singur testicol.

In zilele urmatoare i-am incropit un mic adapost. Nici nu putea fi vorba sa il iau acasa. Aveam deja doua pisici si barbata-miu era de neinduplecat. La inceput venea cand si cand. O data la cateva zile. Apoi mai des. In cele din urma nici nu mai pleca. Eu ii aduceam mancare, apa, iar el era cel mai iubaret pisic (ale mele nu sunt deloc afectuase asa ca eu sufeream foarte mult pe tema asta).

Cand afara a inceput sa se raceasca, il mai lasam in secret in casa si cand venea cineva spuneam ca aaa, probabil ca a intrat fara sa-mi dau seama. Imi aduc aminte ca in fiecare seara in care stateam tarziu, el statea in fata usii si mieuna. Mi se rupea inima de fiecare data.

Intr-una din zile chiar a intrat fara sa-mi dau seama. L-am gasit ascuns undeva in casa, cu nasul plin de sange. Nu stiu exact ce s-a intamplat insa presupun ca si-a bagat nasul prin sculele meseriasilor. Atunci a cedat si mr. si mi-a zis ca, daca vreau, pot sa il iau si pe el in casa, cu o singura conditie: toate pisicile vor fi responsabilitatea mea. Apa, mancare, litiera. Va dati seama ca nu puteam decat sa accept, nu?

Din seara respectiva l-am mutat in mansarda. I-am adus litiera, i-am facut un loc in care sa doarma si pentru urmatoarea luna ne-am descurcat asa. Nu erau cine stie ce conditii, dar macar era cald si uscat. Nu am vrut sa-l las liber in toata casa din doua motive: inca erau destule chestii in care se putea rani si avea tendinta sa marcheze teritoriul.

La inceputul lunii decembrie ne-am mutat si am adus si celelalte doua pisici. Le-am tinut separat vreo 2 zile, apoi le-am lasat impreuna. S-au scuipat putin la inceput dar aveau suficient spatiu cat sa nu se calce reciproc pe bataturi.

In scurt timp s-au obisnuit si acum alearga in toata casa jucandu-se, iar eu ma uit la ei mai ceva ca la televizor, vorba bunica-mii 🙂

Intre timp l-am si sterilizat, am trecut prin cateva probleme (reactie la fire, antibiotice peste antibiotice etc) dar acum s-a vindecat si e totul ok.

Va las si o poza, din perioada de dupa sterilizare cand a fost “lampita”:)

2014-12-27 21.02.17

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

15 Comments

  1. Ioana
    Jan 25, 2015

    Dragul de el… si eu am două pisici, amândouă adunate de pe străzi. Sylvestra era un pui mic, mic când au atacat-o câinii vagabonzi. Unul dintre ei fugea cu ea în gură și femeia de servici de la mine pe scară a aruncat cu umbrela în câine. Acesta a lăsat-o jos și a plecat. Apoi mi-a adus pisica mie să-i ”găsesc un plasament”. Nu i-am găsit așa că a rămas la mine. Are deja 4 ani și jumătate.
    Iar Alpi (numele îi vine de la ”alpinist”) a fost ”uitat” de o vecină inconștientă în uscătoria blocului, tot așa, când era mic. L-am găsit mai mult mort decât viu, complet deshidratat dar acum e fericit are 2 ani și toată lumea la picioare.

    • Epurica
      Jan 25, 2015

      Ioana, ce bine ca i-ai luat tu si sunt bine acum. E uimitor cum evolueaza o pisica atunci cand are parte de un camin si de dragoste. Pe Paco nu cred ca l-am vazut vreodata sa se joace cat a stat afara. In schimb, de cand e in casa, s-ar juca intr-una 🙂

  2. S
    Jan 25, 2015

    cel mai dulce motan… e asa haios cu privirea lui soada 🙂

  3. Alina
    Jan 25, 2015

    Saracutul de el… ce noroc pe el ca te-a gasit <3

  4. Georgia
    Jan 25, 2015

    Dragul de el! Sa va bucurati unul de celalalt, se vede ca si-a dorit sa fie de-al casei si sunt sigura ca apreciaza norocul pe care l-a avut cu tine.

    • Epurica
      Jan 25, 2015

      A apreciat el…pentru primele 5 secunde. Dupa care s-a prins ca e dragut si ca poate sa fie un santajist sentimental (deh, il ajuta mutra) si sa faca ce vrea el :))

  5. Camelia
    Jan 25, 2015

    Da’ numele? De unde e domne’ numele? 🙂

    • Epurica
      Jan 25, 2015

      Cand l-am gasit era plin de tot felul de semne si mi s-a parut mie ca e ca un spaniol /mexican din ala bataus care face parte din ceva o gasca si care e plin de vanatai/cicatrici/semne, de aici si numele spaniol :))
      I se potriveste bine, Paco poate sa vina si de la pacoste (ceea ce mai des decat mi-as dori :).

  6. Anca Elena
    Jan 25, 2015

    Ce frumos e acum… Sanatate multa si distractie cat mai mare !

    • Epurica
      Jan 25, 2015

      Multumim 🙂 Asa e, e tare frumusel acum 🙂

  7. alice wonders
    Jan 25, 2015

    Doamne cat e de simpatic, ce ma bucur ca l-ai primit in casa ta. Eu am tot 3 momentan, am gasit doi puiuti la cateva zile diferenta si, desi am incercat sa dau unul, n-am prea reusit. Am alergie la scuza ‘vrem unul de rasa’. Figurile astea ale mele erau niste bleguti bolnaviori, acum alearga prin casa pe la 6 dim :))

    • Epurica
      Jan 25, 2015

      Lasa Alice, stim cum sunt multi dintre cei care “vor de rasa”. Ar vrea de rasa dar nu sunt dispusi sa plateasca pretul unui animalut cu pedigree. Macar la tine sunt iubiti neconditionat 🙂

  8. Adelina Tomescu
    Jan 27, 2015

    Saracutul! Bine ca l-ai luat in casa pana la urma! E un motan tare simpatic! 🙂

  9. Diana
    Jan 27, 2015

    Ce simpatic e! Am o slabiciune pt motanii alb negru. 🙂 pare mult mai mare de 1,5 kg acum. Sa-ti traiasca sanatos. 🙂

Submit a Comment