Jurnal de vacanta: Colibita

Poate ca ati auzit deja despre Colibita, se pare ca a devenit un loc foarte popular. Am citit si eu impresiile catorva oameni, dar cum experienta mea a fost diferita, vreau sa va povestesc cum au fost cele 4 zile pe care le-am petrecut acolo.

Lacul Colibita

Lacul Colibita

Eu fac parte din categoria oamenilor care nu prea iubesc calatoriile. Sa ne-ntelegem: imi place sa vizitez locuri noi, dar drumul pana acolo ma omoara. Drept urmare merg rar in vacante, insa atunci cand o fac prefer confort maxim. Numai cand aud de cort mi se face pielea de gaina. Daca tot fac drumul, prefer sa stau mai putin dar in conditiile cele mai bune pe care mi le pot permite.

La Colibita voiam sa ajung din doua motive: e relativ aproape de casa (doar vreo 3 ore de condus) si mi s-a parut un loc perfect pentru cateva zile de relaxare. Asadar, am facut rezervare la Fisherman’s, cu o luna si ceva inainte, pentru perioada 17-20 Iulie (vara am inteles ca e cam plin, asa ca ar fi bine sa faceti rezervare din timp daca vreti sa mergeti).

Venind dinspre Suceava, drumul e foarte pitoresc (si bun, de altfel), asa ca nici nu am simtit cele 3 ore. Ultima portiune e putin mai dificila (cam 10 km), am mers incet si cu mare atentie (e de preferat sa aveti garda mai inalta la masina; cu masini sport ar fi bine sa nu va aventurati). Am ajuns la Fisherman’s in jurul amiezii, ne-am cazat si am iesit sa vedem imprejurimile.

Hotel Fisherman's

Hotel Fisherman’s

Indiferent de ce va doriti sa faceti, la Colibita gasiti cu siguranta ceva cu care sa va umpleti timpul: puteti inchiria biciclete cu care sa faceti ture mai lungi sau mai scurte, se poate sta la plaja (exista zona cu sezlonguri si nisip), va puteti bucura de o baie in piscina (eu nu m-am aventurat, apa mi s-a parut cam nu foarte curata) sau in lac, sau de o plimbare cu hidrobicicleta, barca sau caiacul. Sau, daca preferati, exista mese de biliard, tenis de masa, fussball si un teren de sport.

Pontonul si debarcaderul

Pontonul si debarcaderul

Cele doua mini piscine

Cele doua mini piscine

Terasa exterioara si pontonul

Terasa exterioara si pontonul

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Cand am ajuns noi era destul de liber peste tot, probabil pentru ca era joi. Vineri devenise putin aglomerat, iar sambata si duminica nu mai aveai unde sa arunci un ac.

Asa cum va spuneam, prefer sa stau mai putin si in conditii mai bune, prin urmare am inchiriat unul dintre bungalow-uri.

Bungalow-urile sunt, de fapt, 4 camere mai mari aflate intr-o zona mai retrasa, cu terasa si ponton propriu, asa ca ne-am putut relaxa fara sa avem parte de galagie si aglomeratie. In plus, ne-am bucurat de sezlongurile aflate pe terasa, pentru ca in zona de plaja nu mai aveai vreo sansa dupa ora 10, era plin ochi.

Terasa Bungalow-urilor

Terasa Bungalow-urilor

Pontonul privat

Pontonul privat

Privelistea de pe terasa

Privelistea de pe terasa

Citisem multe review-uri negative referitoare la restaurant. Ca mancarea e proasta, ca se asteapta foarte mult, ca sunt morocanosi chelnerii. Aveam emotii in ceea ce priveste partea asta, mai ales ca in zona nu sunt foarte multe locuri unde ai putea lua masa. M-am bucurat sa descopar ca nu a fost cazul. Nici macar sambata si duminica, atunci cand restaurantul era plin ochi, nu am asteptat mai mult de 20 de min. Mancarea mi s-a parut foarte buna (iar eu sunt in general mofturoasa rau la mancare), dar putin cam scumpa. Mi-a placut mult ca la micul dejun, desi era bufet suedez, omleta sau ochiurile erau facute pe loc, pentru cei ce doreau, astfel ca erau proaspete si calde. Chelnerii au fost mereu amabili, chiar si atunci cand am ajuns in ultimele 10 minute inainte de inchiderea restaurantului.

M. Capu Pietricelii

M. Capu Pietricelii

Vineri ne-am aventurat pe un traseu montan de vreo 10 km. Teoretic. Ce n-am pus noi la socoteala a fost ca traseul era 10 km one way. Au mai fost inca 10 pe coborare, si inca vreo 15 de la hotel pana la baza muntelui si inapoi. In total…35. Nu sunt eu chiar o leguma, dar nici antrenata pentru asa un traseu nu eram. Cand ne-am dat seama ca e totusi cam mult eram deja trecuti de jumate. In prima parte a fost frumos, am mancat fragute, am admirat peisajul, ne-am oprit sa facem o gramada de poze.

Fragute prin padure

Fragute prin padure

Vedere din Poiana Dalbidan spre Muntii Calimani

Vedere din Poiana Dalbidan spre Muntii Calimani

Vedere din Poiana Dalbidan

Vedere din Poiana Dalbidan spre Colibita (lacul este in depresiunea din zare)

Surpriza a fost pe coborare. Traseul era extrem de prost marcat, nu era nici macar carare ca sa ne dam seama pe unde ar trebui sa o luam, foarte multi copaci cazuti/taiati, iarba inalta care ascundea tot felul de surprize…plus faptul ca deja se insera. La un moment dat ma apucase panica si plansul, mai ales ca ma uitam in zare si vedeam ca mai sunt vreo doi munti de trecut pana sa se vada lacul. Ca idee, in poza cu vederea de pe terasa se vede in zare un munte mai inalt. Nu, nu pe ala am fost noi…pe unul aflat DUPA el. Deci da…eram departe rau. Intr-un final am gasit si marcajul, noroc cu gps-ul ca aveam idee cam pe unde ar trebui sa o luam, si am ajuns in scurt timp la un drum forestier. Mai aveam vreo 13 de km de mers…dar pe drum era deja floare la ureche. Ma rog, mai putin faptul ca imi venea sa merg in 4 labe, dar cumva am gasit energia sa merg mai departe (nu e ca si cum aveam alternativa). Am contemplat de vreo 2 ori ideea de a suna la hotel sa vina cineva dupa noi, dar pana la urma ne-am ambitionat si am ajuns singuri (mai putin ultimul km unde ne-a luat la ocazie un nene cu o caruta…altfel cred ca ne mai lua o ora sa il facem). In total au fost in jur de 10 ore de mers. 

Drept urmare sambata si duminica ne-am propus activitati care sa nu implice prea multa deplasare: am citit, am mancat si ne-am bucurat de priveliste.

In ciuda faptului ca 2 zile abia ne-am putut deplasa, ne-am simtit foarte bine la Colibita. Ne propunem sa ajungem si anul viitor pe acolo, pentru mai multe zile de data aceasta.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

5 Comments

  1. kalua
    Sep 16, 2015

    Sa va fie de bine, tare bine suna mini-vacanta asta!

  2. Simona
    Sep 29, 2015

    Mie mi se intampla ca de fiecare data cand merg intr-un loc ce mi-a placut foarte mult, sa tot aud de el in viitoarele zile pur si simplu accidental. Am fost la Colibita, o locatie superba si pe care as mai vizita-o de cate ori voi mai avea ocazia s-o fac. La cateva zile dupa ce am mers acolo si m-am si intors acasa, am tot intalnit postari pe facebook, reclame sau articole scrise pe baza acestui loc.. si asta intr-un mod intamplator, parca internetul s-ar conecta oarecum cum mine.

  3. Olivia
    Nov 3, 2015

    E ceva de vis acolo, ceva ce cu greu gasesti in multe locuri. O zona montana careia ii este atasat un lac atat de superb, o priveliste rara plina ochi de natura si probabil ca si oamenii de acolo sunt la fel de primitori pe cat este si zona.

Submit a Comment