I feel like myself again!

Ma tot gandesc de unde sa incep povestea si daca sa va spun mai multe detalii despre operatia prin care am trecut si despre recuperare.

Am decis ca sunt totusi prea multe detalii neinteresante, dar, daca cineva dintre voi trece prin asa ceva si are nevoie de mai multe informatii, le pot oferi cu mare drag.

In ultimele doua saptamani n-am facut mare lucru, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca, daca nu am un program si ceva pe “To do list”, timpul trece extrem de greu iar eu simt ca o iau razna. N-am prea stat in pat (mai ales┬áca nici nu prea e indicat) dar nici nu am facut mare lucru. In primul rand pentru ca oboseam foarte repede iar in al doilea rand pentru ca nici n-aveam chef de nimic. Ca bonus, husband a facut varsat de vant, asa ca si el era cam scos din uz. Noroc cu ai mei ca ne-au tot adus mancare ­čÖé

De luni m-am intors la birou, dar cam la jumatate de norma. Imi era greu sa ma aplec si ma can jenau pantalonii (iar de rochite nu prea era vreme). Abia ieri am reusit sa stau o zi intreaga cu pantalonii incheiati ­čÖé Deja pot spune ca mi-am revenit in proportie de 90%. De saptamana urmatoare vreu sa reiau si mersul la sala, chiar daca la capacitate redusa.

In alta ordine de idei, in ultima luna am terminat si cu amenajarea unei marti parti┬ádin gradina. Arata absolut minunat! Acum ca a rasarit si gazonul e o placere sa stau afara. ┬áSper sa fac cateva poze dupa prima tundere sa va incant si pe voi ­čÖé

Pana atunci va arat primul trandafir care si-a facut aparitia:

Rose

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

It happened to me: endometrioza

In adolescenta am fost aproape norocoasa. N-am avut vreodata probleme cu durerile de burta la menstruatie (desi aveam parte vreo 10 zile de ea). Si pentru ca mereu am preferat tampoanele (si de vreo 5-6 ani am trecut la cupe), nici nu pot sa zic ca m-a deranjat prea mult perioada aceasta.

In ultimii 2-3 ani insa, mai ales in primele 1-2 zile ale menstruatiei, am inceput sa experimentez niste dureri atroce. Da, genul acela care nu te lasa sa te ridici din pat sau care te fac sa te asezi pe bordura in drum spre serviciu, pentru ca efectiv simti ca se rupe ceva in tine si iti taie respiratia. Puteti citi mai multe despre endometrioza si simptomele ei aici.

La un moment dat am ajuns si la urgente. Si bineinteles, 90% dintre doctori iti spun ca e normal, ca asta inseamna sa fii femeie. “Ia si tu o pastila si rabda, ce vrei sa iti facem?”.

Dar nu, nu este normal! In multe cazuri aceste dureri sunt cauzate de endometrioza. Endometrioza nu e o boala foarte rara, insa este greu de diagnosticat, nu se stie ce o cauzeaza si nici nu exista un tratament 100% eficient impotriva ei.

Eu am avut norocul (si da, e oarecum un noroc, pentru ca diagnosticul e ceva mai usor) sa am doua focare mari pe ovare: un chist de 7 cm pe ovarul stang si unul de aproape 3 cm pe ovarul drept.

Am cerut mai multe opinii, insa toti doctorii mi-au spus cam acelasi lucru: aspectul ecografic e de chisturi endometriozice, iar daca diagnosticul se confirma, trebuie operate (cel mare era mai problematic). A urmat o serie lunga de analize si ecografii si, in final, m-am programat pentru operatie pe 17.06.

Ideea este ca vreau sa trag un semnal de alarma: daca aveti dureri mari la menstruatie, faceti niste controale mai amanuntite. Endometrioza poate sa apara in multe alte locuri (pe vezica, pe intestine, chiar si pe nervi) si, pe langa durere, cauzeaza infertilitate. E posibil sa nu fie vizibila ecografic intotdeauna, dar un medic bun, care s-a mai intalnit cu asa ceva, isi poate da seama daca este vorba de endometrioza dupa simptomele pe care le aveti. Nu intotdeauna este nevoie de operatie, si ar fi bine sa descoperiti boala intr-un stadiu in care puteti incerca si alte variante.

Eu am ales sa merg la Bucuresti, la Wellborn, pentru ca este o clinica specializata pe ginecologie si probleme de fertilitate si pentru ca am primit si cateva recomandari in acest sens.

Acum sunt in a 6-a zi post operator, am venit deja acasa de vineri si pot spune ca ma simt chiar bine. Nu prea am dureri dar am un nivel redus de energie asa ca voi mai sta acasa pana imi revin 100%.

Va pup si aveti grija de voi!

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Despre H&M si magazinul lor online

Acum doua saptamani am aflat si eu ca H&M a deschis magazinul online.

M-am bucurat tare mult, mie-mi plac hainutele de la ei si masurile lor imi vin foarte bine. In general nu prea am rabdare sa umblu prin magazine si sa probez, mai ales ca la lucrurile faine nici nu mai gasesc marimea mea. Asa ca sambata am petrecut vreo 2 ore pe site si am plasat o comanda destul de mare. Si tocmai pentru ca suma era mare, am ales sa platesc cu cardul.

Luni am primit un email referitor la expedierea comenzii precum si un link unde pot urmari comanda. Trecand peste faptul ca H&M lucreaza cu o firma romano-bulgareasca si linkul pe care il dau te directioneaza catre pagina in bulgara (cat de greu o fi ca in loc de ┬á“www.econt.com” sa puna “ro.econt.com”?), pe site-ul respectiv nu poti afla absolut nimic pana cand coletul nu intra in tara. Pentru ca, desi nu este specificat nicaieri pe site (cel putin din cate am cautat eu), coletele nu se trimit din Romania ci de undeva din Italia. Nu e ca si cum nu pot eu sa dau doua click-uri si sa ajung pe varianta in limba romana, dar mi se pare lipsa de profesionalism.

Termenul de livrare este de 2-4 zile. Rezonabil. Doar ca la mine au trecut deja 8 zile si nici urma de colet. Vineri (deci dupa cele 4 zile) a aparut in sfarsit pe site-ul Econt o informatie: coletul a fost preluat de catre Cargus. Bun, ma bucur. Luni cel tarziu e la mine.

Luni dimineata, constat cu stupoare ca pachetul meu e tot in depozit la Cargus. Drept urmare ii sun sa ii balacaresc. Imi explica ca nu sunt singura in aceasta situatie, ca H&M nu a transmis datele de livrare complete si ca ei nu pot face livrarea pentru ca nu stiu unde sa livreze. Great! Va dau eu toate informatiile, zic. Pai nu, nu se poate. Doar expeditorul poate face acest lucru.

Sun la H&M. Si cand spun sun, inseamna ca pierd aproape 15 minute asteptand la telefon pana raspunde cineva (pentru a 3-a oara deja). Vorbesc cu un tip, ma asigura ca el personal va suna la Cargus sa rezolve problema, si ma va suna apoi cu un update. Desigur, nu s-a intamplat absolut nimic.

Acum, ma gandesc eu ca daca coletele alea (ca deh, nu e numai al meu in situatia asta) stau de vineri in depozit, adica de 4 zile deja, chiar nu s-a putut face actualizarea datelor in tot acest timp? Si un porumbel voiajor ajungea in timpul asta.

Sunt foarte dezamagita de aceasta experienta. Inteleg erorile si intarzierile, se intampla, si eu lucrez cu posta si firmele de curierat si stiu ca se mai intampla. Ce nu mi se pare ok este modul in care gestioneaza ei situatia. Eu, ca si client care le-a dat deja o suma frumusica, mi-am facut o gramada de nervi si am pierdut deja aproape o ora dand telefoane si incercand sa aflu ce s-a intamplat cu coletul respectiv. Mai mult, atunci cand un reprezentant al companiei imi spune ca va rezolva problema si ma va suna inapoi, atunci ma astept sa se intample lucrul acesta.

Nu inghit scuza cu “e abia deschis magazinul”. Au experienta in atatea alte tari, mi-e greu sa cred ca in Romania lucrurile stau diferit.

Sincer, nu prea-mi mai arde sa fac vreo comanda la ei…

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Ups and downs

Eu sunt in general o persoana foarte empatica, asa ca atunci cand persoane dragi mie trec prin momente grele, suferinta lor este si suferinta mea.

Ma straduiesc sa accept ca oamenii vin si pleaca din viata noastra si┬áca de multe ori “it’s not about us, it’s about them”.

S-au intamplat atat de multe in ultima luna (si pozitive si negative) incat mi se pare ca a trecut un an.

Stau deja de ceva timp si scriu cate un rand, apoi sterg, apoi scriu din nou si iar sterg. Si asta am facut de fiecare data cand am mai incercat sa scriu cate ceva. Avea dreptate FR David: “Words don’t come easy”…

Incerc strategia pasilor mici, sper sa-mi revin pe linia de plutire cat de curand si sa-mi iertati postarile incoerente pana atunci.

Va trimit o imbratisare calda!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Saturday Casual Talk – The story of us

Happy Valentine’s Day! ­čÖé

Eu nu sarbatoresc niciodata de Valentine’s Day.┬áNu sunt anti, nu ma deranjeaza ca alti oameni sarbatoresc. Pur si simplu pe mine nu ma atrage. In plus, nu-mi place aglomeratia. Si cred ca stim cu totii cum e pe 14 Februarie in restaurantele bune ­čÖé┬áDar pentru ca tot este ziua indragostitilor astazi, m-am gandit sa va spun povestea noastra.

Totul a inceput in 2007. Cu un an inainte fusesem indragostita pana peste urechi de un tip care nu-si dorea nimic serios. Ne vedeam din cand in cand, situatia era cam neplacuta, dar atat de tare aveam capsa pusa pe el ca am taraganat-o ceva mai mult de jumatate de an. Apoi a venit vacanta, am plecat la ai mei si…am aprins o flacara mai veche. Bineinteles, n-a fost decat “iubire de-o vara”, asa ca prin toamna lui 2007 eram singura si profund dezamagita.

Incetasem sa-mi mai doresc iubiri ca-n povesti si un print pe cal alb. Dar unde poti sa cunosti oameni noi? In club? Incercasem deja, lucrurile se schimba mult la lumina zilei. La facultate? Imi cunosteam deja toti colegii, cei mai multi erau deja cuplati iar cei singuri nu erau genul meu. La munca? Inca mai cred ca e o idee excelenta sa nu mixezi relatiile amoroase cu cele profesionale.

Asa ca am facut ce nu credeam ca voi face vreodata: mi-am facut cont pe un site de online dating. M-am gandit ca macar asa pot discuta inainte sa ies undeva, sa-mi dau seama de nivelul de inteligenta al interlocutorului si daca avem subiecte in comun.

Dupa cateva intalniri care nu au evoluat spre altceva, am dat peste profilul lui. Mi s-a parut arogant. Inteligent, dar arogant. Si pana sa ma dezmeticesc, ii trimisesem deja un mesaj: “My, my…you’re a real catch, aren’t you?”. Nu mai tin minte ce mi-a raspuns, dar stiu sigur ca m-a facut sa rad.

Au urmat zeci de mesaje kilometrice. Aveam multe in comun si eram pe aceeasi lungime de unda. Dupa vreo o saptamana am acceptat sa mutam discutia pe messenger. Eram zombie la facultate pentru ca petreceam toate noptile vorbind cu el. Si simteam ca…ma indragostesc. Mi se parea imposibil, doar nu-l vazusem niciodata!

Dupa cateva saptamani, am convenit sa ne intalnim. Stiu ca trebuia sa ne vedem intr-o joi si l-am intrebat luni daca nu ar fi bine sa facem schimb de numere de telefon (stiam ca in urmatoarele zile am un program mai incarcat si nu voi avea timp de calculator). A zis ca nu, ca oricum daca ar vrea numarul meu ar putea sa faca rost foarte usor de el. Challenge accepted!

In urmatoarea zi eram in autobuz, ma suna secretara de la facultate. Cica ┬áa sunat un domn care mi-a gasit legitimatia de student si ca a cerut numarul meu de telefon sa mi-o inapoieze, dar ei nu au voie sa divulge informatii despre studenti si i-a spus sa o aduca la secretariat. Bineinteles ca nu imi pierdusem nicio legitimatie ­čÖé

M-a mai sunat si un bun prieten sa imi spuna ca a dat peste datele lui de contact si ca l-a sunat si daca e ok sa ii dea numarul meu. Of course not! Apoi am aflat ca sunase si la mine la munca si tot n-a reusit sa obtina nimic.

Hehe, se pare ca nu era chiar asa usor. Pana la urma am facut schimb de numere de telefon de bunavoie ­čÖé

A venit si ziua de joi, ramasese ca merg la el la o cafea. Mi s-a parut planul perfect: stiau deja cateva prietene unde merg, la ce adresa si la ce ora si aveau instructiuni precise sa ma sune la anumite intervale de timp sa pot evada in caz de ceva. Acum gandindu-ma in urma imi dau seama ca a fost cea mai proasta idee, puteam sa dau peste cine stie ce nebun. Dar deh, la 20 de ani aveam impresia ca nimic nu mi se poate intampla.

Ei bine, norocul a fost de partea mea, omul chiar era super ok si chiar ne intelegeam din priviri. Am┬ápovestit cate-n luna si in stele, ne-am uitat la un film, am mai povestit din nou…si fara sa-mi dau seama se facuse ora 2 si ceva. Colega mea de apartament era deja disperata ca nu mai ajungeam acasa. In cele din urma am decis ca voi ramane la el pana dimineata (stateam intr-un cartier destul de dubios si imi era cam frica sa merg singura cu taxiul). Si am ramas…pana in dimineata zilei de astazi, 7 ani si ceva mai tarziu ­čÖé

Mereu glumim ca asta e cea mai lunga intalnire la cafea din istoria omenirii ­čÖé

Acum lasand gluma la o parte, inca nu-mi vine sa cred ce noroc am avut si ce intorsatura urata ar fi putut sa ia lucrurile.

Voi cum v-ati cunoscut jumatatea?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Saturday Casual Talk

Good morning dear readers!Suki

Saptamana aceasta nu s-a intamplat nimic interesant, in afara faptului ca am trimis TV-ul inapoi (se pare ca era defect) si ne-am chinuit o gramada sa-l impachetam.

Am ajuns doar de doua ori la sala dar ambele ture am facut o febra musculara pe care am resimtit-o 3 zile (good pain). Deja incep sa se vada si rezultate cate putin, lucru care ma bucura foarte tare.

Joi am avut o tentativa de a filma ceva. Dupa vreo 2 ore de vorbit singura m-am obisnuit cat de cat cu camera. Dar nu mai era lumina naturala ­čÖé O sa incerc din nou astazi sau maine, nu ma las!

Ati vazut deja cele 3 produse de la Guerlain care au ajuns saptamana aceasta. Ei bine, sunt super entuziasmata de Baby Glow. E tot ce mi-am dorit sa fie…and more!

Other than that…nimic nou de raportat. Sper ca ati avut o saptamana buna si va doresc un weekend minunat ­čÖé La noi e soare si frumos afara, numai bun pentru o plimbare.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail