Jurnal de vacanta: Colibita

Poate ca ati auzit deja despre Colibita, se pare ca a devenit un loc foarte popular. Am citit si eu impresiile catorva oameni, dar cum experienta mea a fost diferita, vreau sa va povestesc cum au fost cele 4 zile pe care le-am petrecut acolo.

Lacul Colibita

Lacul Colibita

Eu fac parte din categoria oamenilor care nu prea iubesc calatoriile. Sa ne-ntelegem: imi place sa vizitez locuri noi, dar drumul pana acolo ma omoara. Drept urmare merg rar in vacante, insa atunci cand o fac prefer confort maxim. Numai cand aud de cort mi se face pielea de gaina. Daca tot fac drumul, prefer sa stau mai putin dar in conditiile cele mai bune pe care mi le pot permite.

La Colibita voiam sa ajung din doua motive: e relativ aproape de casa (doar vreo 3 ore de condus) si mi s-a parut un loc perfect pentru cateva zile de relaxare. Asadar, am facut rezervare la Fisherman’s, cu o luna si ceva inainte, pentru perioada 17-20 Iulie (vara am inteles ca e cam plin, asa ca ar fi bine sa faceti rezervare din timp daca vreti sa mergeti).

Venind dinspre Suceava, drumul e foarte pitoresc (si bun, de altfel), asa ca nici nu am simtit cele 3 ore. Ultima portiune e putin mai dificila (cam 10 km), am mers incet si cu mare atentie (e de preferat sa aveti garda mai inalta la masina; cu masini sport ar fi bine sa nu va aventurati). Am ajuns la Fisherman’s in jurul amiezii, ne-am cazat si am iesit sa vedem imprejurimile.

Hotel Fisherman's

Hotel Fisherman’s

Indiferent de ce va doriti sa faceti, la Colibita gasiti cu siguranta ceva cu care sa va umpleti timpul: puteti inchiria biciclete cu care sa faceti ture mai lungi sau mai scurte, se poate sta la plaja (exista zona cu sezlonguri si nisip), va puteti bucura de o baie in piscina (eu nu m-am aventurat, apa mi s-a parut cam nu foarte curata) sau in lac, sau de o plimbare cu hidrobicicleta, barca sau caiacul. Sau, daca preferati, exista mese de biliard, tenis de masa, fussball si un teren de sport.

Pontonul si debarcaderul

Pontonul si debarcaderul

Cele doua mini piscine

Cele doua mini piscine

Terasa exterioara si pontonul

Terasa exterioara si pontonul

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Zona de plaja

Cand am ajuns noi era destul de liber peste tot, probabil pentru ca era joi. Vineri devenise putin aglomerat, iar sambata si duminica nu mai aveai unde sa arunci un ac.

Asa cum va spuneam, prefer sa stau mai putin si in conditii mai bune, prin urmare am inchiriat unul dintre bungalow-uri.

Bungalow-urile sunt, de fapt, 4 camere mai mari aflate intr-o zona mai retrasa, cu terasa si ponton propriu, asa ca ne-am putut relaxa fara sa avem parte de galagie si aglomeratie. In plus, ne-am bucurat de sezlongurile aflate pe terasa, pentru ca in zona de plaja nu mai aveai vreo sansa dupa ora 10, era plin ochi.

Terasa Bungalow-urilor

Terasa Bungalow-urilor

Pontonul privat

Pontonul privat

Privelistea de pe terasa

Privelistea de pe terasa

Citisem multe review-uri negative referitoare la restaurant. Ca mancarea e proasta, ca se asteapta foarte mult, ca sunt morocanosi chelnerii. Aveam emotii in ceea ce priveste partea asta, mai ales ca in zona nu sunt foarte multe locuri unde ai putea lua masa. M-am bucurat sa descopar ca nu a fost cazul. Nici macar sambata si duminica, atunci cand restaurantul era plin ochi, nu am asteptat mai mult de 20 de min. Mancarea mi s-a parut foarte buna (iar eu sunt in general mofturoasa rau la mancare), dar putin cam scumpa. Mi-a placut mult ca la micul dejun, desi era bufet suedez, omleta sau ochiurile erau facute pe loc, pentru cei ce doreau, astfel ca erau proaspete si calde. Chelnerii au fost mereu amabili, chiar si atunci cand am ajuns in ultimele 10 minute inainte de inchiderea restaurantului.

M. Capu Pietricelii

M. Capu Pietricelii

Vineri ne-am aventurat pe un traseu montan de vreo 10 km. Teoretic. Ce n-am pus noi la socoteala a fost ca traseul era 10 km one way. Au mai fost inca 10 pe coborare, si inca vreo 15 de la hotel pana la baza muntelui si inapoi. In total…35. Nu sunt eu chiar o leguma, dar nici antrenata pentru asa un traseu nu eram. Cand ne-am dat seama ca e totusi cam mult eram deja trecuti de jumate. In prima parte a fost frumos, am mancat fragute, am admirat peisajul, ne-am oprit sa facem o gramada de poze.

Fragute prin padure

Fragute prin padure

Vedere din Poiana Dalbidan spre Muntii Calimani

Vedere din Poiana Dalbidan spre Muntii Calimani

Vedere din Poiana Dalbidan

Vedere din Poiana Dalbidan spre Colibita (lacul este in depresiunea din zare)

Surpriza a fost pe coborare. Traseul era extrem de prost marcat, nu era nici macar carare ca sa ne dam seama pe unde ar trebui sa o luam, foarte multi copaci cazuti/taiati, iarba inalta care ascundea tot felul de surprize…plus faptul ca deja se insera. La un moment dat ma apucase panica si plansul, mai ales ca ma uitam in zare si vedeam ca mai sunt vreo doi munti de trecut pana sa se vada lacul. Ca idee, in poza cu vederea de pe terasa se vede in zare un munte mai inalt. Nu, nu pe ala am fost noi…pe unul aflat DUPA el. Deci da…eram departe rau. Intr-un final am gasit si marcajul, noroc cu gps-ul ca aveam idee cam pe unde ar trebui sa o luam, si am ajuns in scurt timp la un drum forestier. Mai aveam vreo 13 de km de mers…dar pe drum era deja floare la ureche. Ma rog, mai putin faptul ca imi venea sa merg in 4 labe, dar cumva am gasit energia sa merg mai departe (nu e ca si cum aveam alternativa). Am contemplat de vreo 2 ori ideea de a suna la hotel sa vina cineva dupa noi, dar pana la urma ne-am ambitionat si am ajuns singuri (mai putin ultimul km unde ne-a luat la ocazie un nene cu o caruta…altfel cred ca ne mai lua o ora sa il facem). In total au fost in jur de 10 ore de mers. 

Drept urmare sambata si duminica ne-am propus activitati care sa nu implice prea multa deplasare: am citit, am mancat si ne-am bucurat de priveliste.

In ciuda faptului ca 2 zile abia ne-am putut deplasa, ne-am simtit foarte bine la Colibita. Ne propunem sa ajungem si anul viitor pe acolo, pentru mai multe zile de data aceasta.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Epilarea Definitiva si Philips Lumea

IPL-ul nu este o noutate pentru mine. Am facut cateva sedinte la salon, dar pentru ca rezultatele nu au fost spectaculoase si pentru ca m-am confruntat si cu ceva arsuri (puteti citi aici si aici despre experientele anterioare), am decis sa renunt la IPL si sa incerc laserul, la Coquette (in principal pentru ca tratamentele sunt facute de catre medici).

Despre Coquette am de zis doar de bine. Am facut in jur de 4 sedinte inghinal total si axila si vreo 3 pe picioare. Inghinal si gambe am scapat cam de 50% din par iar axila cam 75%.  Dar pentru ca deja nu mai stateam in Bucuresti, era cam problematic sa vin la 6 saptamani sa fac tratamentul. Si pentru ca pretul era destul de mare (230 de euro pentru gambe, inghinal total, interfesier si axila), am renuntat, cel putin pentru o vreme (ultima sedinta a fost facuta acum vreo 2 ani).Philips Lumea

De atunci am tot citit despre Philips Lumea. Ma tenta, nu pot sa zic ca nu, dar nu-mi inspira prea multa incredere. In cele din urma, ca o gasca naiva ce sunt, am cedat si l-am cumparat (pentru ca da, atat de mult urasc epilatul traditional).

Am ales varianta SC2008, care are, pe langa capul normal, inca doua capete speciale pentru zonele sensibile: unul pentru zona inghinala si unul pentru fata. L-am gasit la un pret foarte bun pe Electro 4 Casa (eu am dat 1775 , acum vad ca e 1832), oamenii au fost prompti si seriosi asa ca in 2 zile il puneam deja la treaba.

Am facut doar 3 sedinte pana acum, asa ca e inca prematur sa vorbesc de rezultate 🙂

Dar va pot spune cateva lucruri despre acest sistem de epilare, astfel incat sa puteti decide daca ar fi o optiune pentru voi.

Cel mai important aspect: nu este definitiv (cu alte cuvinte…atat timp cat il folosesti, e ok; dupa ce intrerupi folosirea, parul va creste din nou). Asa ca e mai apropiat de epilatul cu ceara/epilator decat e de epilarea definitiva: trebuie facute sedinte la intervale regulate (intrevalele variaza de la o persoana la alta).

Ce imi place:

– durerea e aproape nesemnificativa (cel putin in comparatie cu IPL sau laser la salon). Nu pot spune ca nu simt nimic, dar nici nu e o durere care sa ma deranjeze si sa ma faca sa evit sa folosesc aparatul (bineinteles, si intensitatea e mult mai mica decat la aparatele utilizate in saloane).

– rezultatele sunt vizibile de la o sedinta la alta

– e usor de manevrat

– fara mizerie!! (pentru mine e foarte important, nu vreti sa stiti cat aveam de strans/curatat dupa ce ma faceam singura cu ceara)

– imi ia cam 1 minut pentru fiecare axila, 5 minute pentru zona inghinala si vreo 20 pentru picioare, si pot sa ma fac cand am eu timp/chef.

Ce nu imi place:

– nu pot sa fac toate zonele in aceeasi sedinta pentru ca se termina bateria (dar se incarca destul de repede)

– zona inghinala e cea mai sensibila iar cand aparatul se incalzeste durerea mi se pare mai mare, asa ca trebuie sa fac o mica pauza sa il las sa se raceasca

– pe picioare e cam plictisitor si mi se pare ca dureaza o vesnicie (dar macar durerea e, in mare, inexistenta)

Daca va tenteaza, ar fi bine sa stiti ca lista contraindicatiilor este destul de lunga. Din pacate pe site-ul Philips apar foarte putine, dar puteti gasi lista completa aici (pagina 11-12).

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Ghid de supravietuire in caz de renovare – Introducere

La un moment dat in viata toti trecem prin asta, fie ca ne hotaram sa ne renovam bucataria sau baia, cumparam un apartament/casa care nu e tocmai pe gustul nostru sau construim cuibusorul nostru de la zero. Si pentru ca pana nu ai trecut prin asa ceva nu stii la ce sa te astepti, m-am gandit ca ar fi util sa scriu cateva sfaturi pe tema asta.

Sa spunem ca ati luat un apartament si ca vreti sa il amenajati, dar nu aveti bani si de un designer.

Inainte de a incepe lucrarile trebuie sa stiti ce vreti. Exista foarte multe surse de inspiratie, mie imi plac foarte mult houzz.com si forumul gardenweb.com. Cu cat stiti mai exact ce vreti, cu atat mai usoare vor fi lucrurile. Spre exemplu, sa spunem ca vreti o masina de spalat vase. Asta inseamna ca in stanga sau in dreapta masinii (sau deasupra) trebuie prevazuta o priza. La fel si pentru celelalte electrocasnice din bucatarie.

Pentru inceput uitati-va la poze. Cat mai multe. Salvati-le pe cele care va plac si decideti asupra unui stil. E foarte indicat ca stilul sa se mentina de la o camera la alta (e ciudat sa ai o bucatarie vintage si un living foarte modern). Faceti un buget si decideti daca va puteti permite sa schimbati si instalatia electrica, termica si eventual sa mutati apa/canalizarea. Daca da, atunci aveti libertate aproape totala. Daca nu, sunteti putin restrictionati la capitolul chiuveta/wc/cada/dus si la consumatorii electrici mari.

Atunci cand calculati bugetul, luati in considerare urmatoarele:

– vor fi modificari structurale?

– trebuie schimbata instalatia electrica?

– trebuie schimbate geamurile si/sau usile?

– trebuie schimbata instalatia termica? daca da, cea noua va fi facuta aparent sau prin pardoseala?

– trebuie schimbata gresia/faianta/obiectele sanitare/parchetul?

– exista tapet sau vopsea care trebuie date jos? vreti sa puneti tapet sau alte decoratiuni mai speciale?

– trebuie schimbata mobila? daca da, se poate cumpara gata facuta sau trebuie facuta la comanda?

– ce electronice/electrocasnice vor trebui cumparate?

E foarte important sa faceti un buget realist de la inceput si sa luati in calcul toate cheltuielile ce pot sa apara astfel incat sa nu fiti luati prin surprindere.

Pasul urmator e sa discutati cu persoane de specialitate si sa cereti oferte.

Nu vreau sa lungesc foarte mult aceste postari, pentru ca am tendinta de a scrie foarte mult si stiu ca e obositor de citit, asa ca voi face o serie in care sa povestesc mai pe larg la ce sa va asteptati la fiecare pas si cum sa faceti bugetul in asa fel incat sa fie cat mai aproape de realitate.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Rutina mea de ingrijire a tenului 2014 – Dimineata

D

e o saptamana mi-am propus sa ma trezesc mai devreme dimineata (la 7) ca sa nu mai fiu intr-o graba permanenta. So far so good. Tot aproape de 10 ajung la birou, dar macar ajung machiata, coafata si cu cofeina la bord.

Dimineata

Ultima data v-am povestit de rutina mea de ingrijire prin 2011 si de atunci s-au cam schimbat lucrurile.

Primul lucru pe care il fac dimineata este sa ma spal pe fata pentru ca altfel simt ca vreau sa ma intorc inapoi in pat. Din punctul meu de vedere apa nu este suficienta pentru a curata sebumul si transpiratia de peste noapte asa ca folosesc cleanserul Hydralight de la Paula’s Choice. Inainte de el l-am folosit pe cel din gama Resist, care imi placea foarte mult insa e mai scump si mai mic, asa ca am vrut sa incerc si alceva in speranta ca ii gasesc inlocuitor. Hydralight One Step Face Cleanser e un gel care nu face spuma dar care curata destul de bine si care nu imi usuca pielea. Apa trebuie sa fie calduta, nici prea fierbinte, nici prea rece. La sfarsit ma sterg cu prosoape de hartie (din acelea la sul), mi se pare mult mai igienic decat cu prosoape normale.

Aplic apoi tonerul – a ramas acelasi Resist Advanced Replenishing Toner. O perioada nu l-am mai folosit pentru ca mi se parea ca nu ma ajuta cu nimic. Dupa cateva saptamani am observat ca pielea e mai uscata, ca ma tot descuamez pe nas si ca in general parca avea nevoie de mai multa hidratare. Am inceput sa-l folosesc iar si lucrurile au revenit la normal.

Dupa toner de cele mai multe ori amestec in palma putin ser Resist Ultra-Light cu o pompita din Resist Anti-Aging Clear Skin Hydrator si cu 3 picaturi din Resist C15, si aplic pe fata si gat. Fac lucrul acesta doua motive: folosesc mai putin din fiecare produs si economisesc timp. C15 il folosesc mereu in combinatie cu un alt produs pentru ca nu imi place ca lasa un film usor uleios atunci cand il aplic singur.

Resist SPF 30

Sunscreen-ul il aplic abia dupa ce mananc/beau cafeaua pentru ca inevitabil ajunge apa/pasta de dinti pe fata atunci cand ma spal pe dinti si cred ca stiti si voi ca SPF-ul nu face casa buna cu apa (mai ales ca nu folosesc ceva water resistant). Asa ca intai ma spal pe dinti (stiu ca multa lume prefera sa o faca inainte sa manance, mie insa mi se pare mai logic dupa masa) si abia apoi aplic sunscreen-ul – folosesc Resist Super Light Daily Wrinkle Defence SPF 30.Imi place foarte, foarte mult crema aceasta (e preferata mea de fapt). Pentru ca e colorata imi uniformizeaza cat de cat culoarea tenului si nu are problema specifica sunscreen-urilor minerale (nu lasa film alb).

In plus, la mine cel putin are si rol de primer: are un finish mat si imi tine sebumul in frau aproape toata ziua.Partea mai putin placuta e pretul. O folosesc insa zilnic de la inceputul lunii octombrie si mai am din ea, deci macar e spornica. Am observat ca uneori, in combinatie cu unele produse, are tendinta sa oxideze destul de tare daca nu o intind bine (se vede mai ales la sprancele si la tample) asa ca am grija sa sterg zonele respective cu o discheta demachianta. Dupa SPF aplic machiajul (sau, daca ma grabesc foarte tare, doar putina pudra).

Toata rutina de mai sus imi ia cam 2-3 minute puse cap la cap. Dar pentru ca ma misc in reluare si o lalai, se desfasoara in mod normal cam in decursul a 10 minute (excluzand activitatile conexe). Dimineata folosesc aproape tot timpul aceleasi produse in aceeasi ordine (vorba aia, don’t fix it if it ain’t broken) de cel putin 6 luni.

Seara, cu exceptia cleanserului si tonerului, lucrurile difera putin. Insa pentru ca deja am scris destul de mult si postarile kilometrice ma obosesc (si sunt sigura ca si pe voi), voi scrie un articol separat despre asta.

Pielea mea arata mult mai bine si se vindeca mult mai repede. La sfarsitul lui 2010 am facut un peeling chimic mediu in urma caruia am scapat de aproape toate petele post acneice. Din pacate, la (foarte) scurt timp, aratam din nou ca un dalmatian (ianuarie 2011). Puteti vedea in poza de mai jos cum arata pielea in 2011 (stanga) si cum e acum (ignorati mutra de “deer in headlights”):

2011vs2014

Nu pot spune ca am tenul normal acum si ca nu mai stiu cum arata un cos. M-am obisnuit cu ideea ca nu voi avea niciodata pielea ca de bebelus si din cand in cand voi avea probleme mai mari sau mai mici. Incerc insa sa nu le tratez ca pe inamici (si mai ales sa nu le atac) si observ ca se vindeca destul de repede. Punctele negre s-au mai estompat putin insa sunt tot acolo, in ciuda diferitelor concentratii de BHA (2%, 4%, 9%)  cu care incerc sa le anihilez. Cu sebumul in schimb stau foarte ok – doar pe zona T apar usoare urme in partea a doua zilei (si cand spun usoare inseamna ca abia se disting).

Voi cum procedati? Folositi aceleasi produse si dimineata si seara sau si rutina voastra variaza? Aveti vreo recomandare de produse miraculoase? 🙂

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Review (cu surpriza): Crest Whitestrips

Hello there 🙂

Astăzi vreau să vă povestesc câte ceva despre albirea dinților. Nu sunt novice în domeniul acesta, am încercat în repetate rânduri diverse proceduri de albire. Unele cu rezultate satisfăcătoare…altele mai puțin.

Despre prima încercare am scris aici. Am fost foarte mulțumită de rezultat însă e o procedură foarte costisitoare iar eu nu consider că merită (în cazul meu).

Am mai încercat un gel pentru albirea dinților de la Plus White, însă am întâmpinat două mari probleme: gutiera  era mult prea largă și incomodă și eu ajungeam inevitabil să înghit o parte din gel. M-aș fi descurcat până la urmă dacă nu m-ar fi durut atât de tare. Așa că am abandonat ideea și m-am liniștit pentru o perioadă.

Sunt însă o mare iubitoare de cafea si de mancare asiatica (iar sosurile mele favorite pătează de nu-i adevărat) așa că la începutul anului problema albirii dinților a început să mă chinuie iar.

În cele din urmă am ales Crest Whitestrips pe care le-am achizitionat de la Cool Smile. Am ales Proffesional Effects și am decis să încep cu tratamentul redus, cel de 10 zile. Având deja experiența unui produs dedicat albirii pe care l-am aruncat pentru că îmi provoca dureri prea mari, nu m-am grăbit să cumpăr direct 20 de plasturi ca să pot arunca mai mult de jumătate din ei în caz că nu suportam durerea.

Am tot citit review-uri, m-am împăcat cu gândul că probabil o să mă doară pentru că am dinții foarte sensibili și am așteptat cu nerăbdare plasturii. Au ajuns foarte repede, în două zile, cu tot cu instrucțiuni de folosire în limba română.

Plasturii vin ambalați individual în niște pliculețe mici și subțiri. Fiecare pliculeț conține doi plasturi, câte unul pentru fiecare arcadă. Plasturii sunt diferiți, cei pentru arcada superioara sunt mai subțiri și mai lungi față de cei pentru arcada inferioară.

Photo Feb 07, 2 21 43 PM

Photo Feb 07, 2 23 32 PM

Aplicarea este deosebit de ușoară. Aliniezi marginea plasturelui cu gingia, apeși puțin cu degetul să se lipească cum trebuie și îndoi marginea ramasă spre partea interioară a dinților. Aveți grijă la aplicare pentru că odată aplicați plasturii se lipesc foarte bine și se dezlipesc destul de greu așa că sunt dificil de reaplicat în cazul în care ați greșit (prima dată m-am chinuit puțin pentru că nu știam că sunt chiar așa lipicioși și m-am cam grabit; de la a doua aplicare n-am mai avut probleme).

Plasturii se țin 30 de minute. Nu vă sfătuiesc să îi lăsați mai mult de atât chiar dacă pe moment nu simțiți vreun disconfort. Eu i-am lăsat vreo 40 de minute într-o zi și în ziua următoare m-au cam durut dinții. Nu aveți voie să mâncați dar puteți bea apă dacă e nevoie. Sunt foarte discreți și nu deranjează deloc așa că vă puteți continua activitățile în mod normal cât timp îi purtați:

Photo Feb 07, 2 26 03 PM

În mod normal se folosește câte 1 plic pe zi. Eu am ales să folosesc 1 plic la două zile. În primele două zile am folosit 1 plic/zi și m-au cam durut dinții. După ce am rărit aplicarea a fost cât se poate de ok. Rezultatele sunt aceleași însă crește durata tratamentului. Plasturii se folosesc înainte de periaj. Eu îi foloseam seara, înainte de culcare și mă spălam după ce îi dădeam jos (rămâne puțin gel care trebuie îndepărtat cu un șervețel sau cu periuța de dinți).

Rezultatele au fost foarte vizibile, am stârnit reacții  de genul “wow, ce dinți albi ai!” 🙂 așa că eu sunt foarte, foarte mulțumită de acești plasturi. Ba chiar mă gândesc să mai comand o tură de 10 și să iau și pasta de dinți pentru întreținere.

Tratamentul de 20 de plasturi poate fi făcut o dată pe an. Evident, funcționează doar pe dinții naturali 🙂

Before (din păcate diferă lumina din cele două poze, dinții nu erau chiar atât de galbeni)

Photo Jan 05, 8 06 53 PMAfter (dupa vreo 8 plasturi):

IMG_1702

Am așteptat ceva mai mult de o lună de la terminarea tratamentului înainte de a scrie review-ul pentru a vedea efectele în timp. Pot spune că rezultatul s-a menținut în proporție de 80% (lucru absolut normal la câta cafea, sos de soya/curry și alte alimente colorate consum).

Prețul este 159 Lei pentru 10 plasturi sau 299 Lei pentru 20 de plasturi. Îi puteți achiziționa de pe CoolSmile.ro. Eu i-am cumpărat din fondurile proprii, review-ul nu este sponsorizat!

Și pentru că mie îmi place să împart lucrurile bune, am pentru voi o mică surpriză 🙂 Le-am scris celor de la coolsmile.ro cu rugamintea sponsorizării unui giveaway. Spre bucuria mea au fost de acord, așa că cineva va avea șansa de a testa tratamentul de albire cu 10 plasturi! 🙂

Regulile sunt aceleași ca până acum:

– Like paginii de Facebook.

– Share acestei postări (vă rog să vă asigurați că e public).

– Lăsați un comentariu (aici sau pe Facebook) de forma “Particip + numele contului de Facebook cu care vă inscrieți”.

Bonus, am primit și un cod de 10% reducere pe care îl puteți folosi la checkout atunci când plasați o comandă pe site: EPURIK10.

Good luck! 🙂

Va puteti inscrie pana pe data de 10 Aprilie 🙂

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Implantul mamar – Part III

Citiți înainte Partea I și Partea II.

Am tot amânat postările din seria aceasta pentru că necesită destul de multă documentare iar eu nu aveam timpul necesar. Cred totuși că e mai important să aflați experiența mea decât să vă povestesc istoria implanturilor.

Vreau sa va spun înainte câteva lucruri  care mi se par foarte importante despre formă și volum. Forma implantului în general nu se alege de către pacientă (mă rog, decât în cazul în care se potrivesc ambele, și anatomic și rotund) ci în funcîie de distanța dintre mamelon și șanțul mamar (la cele cu distanța mai mică merg anatomicele, la cele cu distanța mare merg rotundele), în funcție de poziția mamelonului (îndreptat în sus sau în jos) și alte măsurători.

Eu am fost un caz fericit care a putut alege între cele două forme. Am ales rotund pentru a evita riscul rotirii implantului (sunt cazuri în care implantul se rotește și nu mai arată așa cum trebuie). Cu toate acestea forma este foarte naturală.

În ceea ce privește mărimea un minim nu știu dacă există, însă un maxim există cu siguranță. Contează diametrul sânilor, mărimea toracelui și probabil și altele. Depinde foarte mult și de doctor. Cei care se respectă nu pun mai mult decât intră, însă sunt unii care pentru bani iți pun cât vrei tu. De asemenea, cu cât mărimea e mai mare, cu atât e posibil să fie mai dureros.

La mine ar fi mers maxim 300 cc iar eu am ales 295, de la Allergan (fostele Matrix), rotunde, introduse submuscular cu incizie în șanțul inframamar (ceea ce înseamnă că voi putea să alăptez când și dacă va fi cazul). Am trecut de la cupa 70 A (care fie vorba între noi îmi era cam mare) la 70 C.

Cum a decurs totul (textul de mai jos a fost scris la 3 zile dupa operatie):

Mi s-a zis sa vin in data de 24 la ora 14:30 la Anais Medical Center (undeva la Aviatorilor). Am ajuns putin mai devreme, doctorul si anestezista au ajuns la 14:30 fix, inca o tipa care se opera in aceeasi zi ajunsese ceva mai devreme ca mine, asa ca era deja imbracata “for surgery” si au luat-o pe ea prima. A durat aproximativ o ora la ea, timp in care va puteti imagina cam ce morcov aveam. Dupa care a venit doctorul si m-a luat de manuta, m-a dus si mi-a facut pozele “before”, mi-a zis vreo 2 bancuri sa mai detensioneze atmosfera, am vorbit cu anestezista de alergii, intolerante, boli si alte alea, m-am urcat pe masa, am auzit un “fa-i intai un *insert medical term here*” dupa care s-a rupt firul.

M-am trezit…ma rog, impropriu spus trezit ca eram jumate adormita, in rezerva, in pat. Stiu ca nu puteam sa respir (de fapt, am fost intubata si for some reason uitasem cum sa respir singura, lol), probabil si din cauza presiunii de pe piept. Mi-au bagat masca cu oxigen, picaturi de nas si totul a fost ok. Asta se intampla pe la vreo ora 5 sau 6. Pana seara, pe la 21 cand a plecat mr. am tot motait. Ma mai trezeam cate 5 minute, mai vorbeam putin si adormeam la loc.

Durerile sunt suportabile, cel putin pentru mine care am avut febra musculara sanatoasa, ca nu puteam sa duc mana la gura. Exact asa poate fi descrisa durerea: ca o febra musculara foarte puternica. Insa se mai adauga si disconfortul de a avea ceva sub piele, pielea foarte intinsa si presiunea de pe piept. Pe mine nu m-au deranjat foarte tare. Noaptea au inceput sa ma doara inciziile putin si am cerut un calmant. Big mistake. M-au luat niste ameteli urate de tot si greturi, asa ca am cam  vomat toata noaptea, in ciuda antivomitivelor destul de puternice facute inainte.

A doua zi mi-a fost tot destul de rau, insa nu din cauza durerii ci din cauza greturilor si a faptului ca nu prea puteam sa mananc, deci nici sa prind ceva puteri. Ah, am uitat sa zic ca am plecat acasa pe la vreo 8 a doua zi dimineata pentru ca n-am mai vrut sa stau in spital iar doc a zis ca e Ok. Ziua a fost cum a fost, insa noaptea a fost un chin. Am dormit, insa foarte chinuit, doar pe spate. Dimineata ma dureau absolut toate, nu puteam sa stau in nici o pozitie…ba imi mai era si rau. Catre seara mi-am revenit, am reusit sa mananc, ba chiar m-am uitat si la ceva filme iar seara am dormit destul de ok, am reusit sa dorm si pe o parte, chiar daca a fost ceva mai dificil.
Azi (a 3-a zi dupa operatie) ma simt chiar bine. Am avut curajul sa dau jos bustiera si sa admir “fetele” care arata foarte bine :D Sunt umflate si sus ce-i drept, insa e normal, o sa se lase cu timpul si o sa prinda forma care trebuie. Durerile sunt in continuare suportabile, din cand in cand ma mai frig cicatricile si mai simt intepaturi (lucruri absolut normale din cate am citit). 

Perioada de dupa

Primele 3 zile sunt critice. E nevoie de cineva în preajma voastră în permanență. Deși eu nu am avut dureri mari tot nu puteam să fac chestii uzuale gen să apăs clanța sau să ridic cana cu apă.

M-au ajutat foarte mult paiele (nu puteam să ridic cana dar puteam să cobor capul) și mazărea congelată (cât m-am bucurat că aveam mazăre în congelator…a fost excelentă pe post de compresă).

N-am putut dormi pe o parte cam două săptămâni – URĂSC să dorm pe spate așa că ăsta a fost cel mai mare chin pentru mine (tot atât n-am putut să ridic mâinile mai sus de nivelul sânilor) și a durat cam o lună până să pot conduce.

După 3 luni au început să coboare (erau aproape de clavicula inițial) iar dupa vreo un an să arate și să se simtă foarte natural.

Au trecut doi ani și jumătate de atunci și nu am regretat niciun moment că am făcut acest pas 🙂

Cam la 6 luni îmi fac și o ecografie să mă asigur că totul e în regulă. În mod normal e ok la 1 an dar eu aveam un mic nodul (din ăla fără risc) pe care îl monitorizam ceva mai des. Se pare ca de vreun an a dispărut însă eu o să fac ecografiile tot la 6 luni, just to be safe.

Dacă aveți întrebări legate de acest subiect, vă răspund cu plăcere în măsura în care mă pricep.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail