Implantul mamar – Part III

Citiți înainte Partea I și Partea II.

Am tot amânat postările din seria aceasta pentru că necesită destul de multă documentare iar eu nu aveam timpul necesar. Cred totuși că e mai important să aflați experiența mea decât să vă povestesc istoria implanturilor.

Vreau sa va spun înainte câteva lucruri  care mi se par foarte importante despre formă și volum. Forma implantului în general nu se alege de către pacientă (mă rog, decât în cazul în care se potrivesc ambele, și anatomic și rotund) ci în funcîie de distanța dintre mamelon și șanțul mamar (la cele cu distanța mai mică merg anatomicele, la cele cu distanța mare merg rotundele), în funcție de poziția mamelonului (îndreptat în sus sau în jos) și alte măsurători.

Eu am fost un caz fericit care a putut alege între cele două forme. Am ales rotund pentru a evita riscul rotirii implantului (sunt cazuri în care implantul se rotește și nu mai arată așa cum trebuie). Cu toate acestea forma este foarte naturală.

În ceea ce privește mărimea un minim nu știu dacă există, însă un maxim există cu siguranță. Contează diametrul sânilor, mărimea toracelui și probabil și altele. Depinde foarte mult și de doctor. Cei care se respectă nu pun mai mult decât intră, însă sunt unii care pentru bani iți pun cât vrei tu. De asemenea, cu cât mărimea e mai mare, cu atât e posibil să fie mai dureros.

La mine ar fi mers maxim 300 cc iar eu am ales 295, de la Allergan (fostele Matrix), rotunde, introduse submuscular cu incizie în șanțul inframamar (ceea ce înseamnă că voi putea să alăptez când și dacă va fi cazul). Am trecut de la cupa 70 A (care fie vorba între noi îmi era cam mare) la 70 C.

Cum a decurs totul (textul de mai jos a fost scris la 3 zile dupa operatie):

Mi s-a zis sa vin in data de 24 la ora 14:30 la Anais Medical Center (undeva la Aviatorilor). Am ajuns putin mai devreme, doctorul si anestezista au ajuns la 14:30 fix, inca o tipa care se opera in aceeasi zi ajunsese ceva mai devreme ca mine, asa ca era deja imbracata “for surgery” si au luat-o pe ea prima. A durat aproximativ o ora la ea, timp in care va puteti imagina cam ce morcov aveam. Dupa care a venit doctorul si m-a luat de manuta, m-a dus si mi-a facut pozele “before”, mi-a zis vreo 2 bancuri sa mai detensioneze atmosfera, am vorbit cu anestezista de alergii, intolerante, boli si alte alea, m-am urcat pe masa, am auzit un “fa-i intai un *insert medical term here*” dupa care s-a rupt firul.

M-am trezit…ma rog, impropriu spus trezit ca eram jumate adormita, in rezerva, in pat. Stiu ca nu puteam sa respir (de fapt, am fost intubata si for some reason uitasem cum sa respir singura, lol), probabil si din cauza presiunii de pe piept. Mi-au bagat masca cu oxigen, picaturi de nas si totul a fost ok. Asta se intampla pe la vreo ora 5 sau 6. Pana seara, pe la 21 cand a plecat mr. am tot motait. Ma mai trezeam cate 5 minute, mai vorbeam putin si adormeam la loc.

Durerile sunt suportabile, cel putin pentru mine care am avut febra musculara sanatoasa, ca nu puteam sa duc mana la gura. Exact asa poate fi descrisa durerea: ca o febra musculara foarte puternica. Insa se mai adauga si disconfortul de a avea ceva sub piele, pielea foarte intinsa si presiunea de pe piept. Pe mine nu m-au deranjat foarte tare. Noaptea au inceput sa ma doara inciziile putin si am cerut un calmant. Big mistake. M-au luat niste ameteli urate de tot si greturi, asa ca am cam  vomat toata noaptea, in ciuda antivomitivelor destul de puternice facute inainte.

A doua zi mi-a fost tot destul de rau, insa nu din cauza durerii ci din cauza greturilor si a faptului ca nu prea puteam sa mananc, deci nici sa prind ceva puteri. Ah, am uitat sa zic ca am plecat acasa pe la vreo 8 a doua zi dimineata pentru ca n-am mai vrut sa stau in spital iar doc a zis ca e Ok. Ziua a fost cum a fost, insa noaptea a fost un chin. Am dormit, insa foarte chinuit, doar pe spate. Dimineata ma dureau absolut toate, nu puteam sa stau in nici o pozitie…ba imi mai era si rau. Catre seara mi-am revenit, am reusit sa mananc, ba chiar m-am uitat si la ceva filme iar seara am dormit destul de ok, am reusit sa dorm si pe o parte, chiar daca a fost ceva mai dificil.
Azi (a 3-a zi dupa operatie) ma simt chiar bine. Am avut curajul sa dau jos bustiera si sa admir “fetele” care arata foarte bine :D Sunt umflate si sus ce-i drept, insa e normal, o sa se lase cu timpul si o sa prinda forma care trebuie. Durerile sunt in continuare suportabile, din cand in cand ma mai frig cicatricile si mai simt intepaturi (lucruri absolut normale din cate am citit). 

Perioada de dupa

Primele 3 zile sunt critice. E nevoie de cineva în preajma voastră în permanență. Deși eu nu am avut dureri mari tot nu puteam să fac chestii uzuale gen să apăs clanța sau să ridic cana cu apă.

M-au ajutat foarte mult paiele (nu puteam să ridic cana dar puteam să cobor capul) și mazărea congelată (cât m-am bucurat că aveam mazăre în congelator…a fost excelentă pe post de compresă).

N-am putut dormi pe o parte cam două săptămâni – URĂSC să dorm pe spate așa că ăsta a fost cel mai mare chin pentru mine (tot atât n-am putut să ridic mâinile mai sus de nivelul sânilor) și a durat cam o lună până să pot conduce.

După 3 luni au început să coboare (erau aproape de clavicula inițial) iar dupa vreo un an să arate și să se simtă foarte natural.

Au trecut doi ani și jumătate de atunci și nu am regretat niciun moment că am făcut acest pas 🙂

Cam la 6 luni îmi fac și o ecografie să mă asigur că totul e în regulă. În mod normal e ok la 1 an dar eu aveam un mic nodul (din ăla fără risc) pe care îl monitorizam ceva mai des. Se pare ca de vreun an a dispărut însă eu o să fac ecografiile tot la 6 luni, just to be safe.

Dacă aveți întrebări legate de acest subiect, vă răspund cu plăcere în măsura în care mă pricep.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Implantul mamar – Part II

Partea I o puteți citi aici.

Partea a II-a va conține informații despre tipurile implanturilor, avantajele și dezavantajele lor.

Implanturile au o serie de caracteristici: conținut, textură, formă, volum, profil etc Deși denumirea populară este de “silicoane”, nu e obligatoriu ca implanturile să fie umplute cu silicon (de fapt, este gel siliconic coeziv). În afară sunt foarte populare implanturile cu ser. Care sunt avantajele lor? În primul rand, în cazul spargerii, serul este absorbit de corp și nu afectează în vreun fel organismul. În al doilea rând, în cazul implanturilor cu ser cicatricile sunt minime întrucât implantul este introdus gol și este umplut ulterior, în corpul pacientei (există și implanturi saline preumplute însă nu sunt foarte utilizate) prin intermediul unor valve. Asta înseamnă și că dacă vă doriți o mărime mai mare sau mai mică, se poate rezolva mai ușor, prin umplerea sau scoaterea unei părți din ser (în anumite limite) fără a fi necesară schimbarea implanturilor. Implanturile cu ser sunt singurele care se încadrează pentru TUBA (trans umbilical breast augmentation): se fac incizii mici la nivelul buricului iar implanturile sunt introduse pe acolo astfel încât cicatricile vor fi aproape invizibile. Ca dezavantaje ar fi faptul că vă puteți trezi fără un sân peste noapte. În cazul spargerii, implantul se dezumflă în câteva ore și va trebui să vă supuneți unei noi proceduri: fie pentru a înlocui implantul spart, fie pentru a-l scoate pe cel rămas. Un alt dezavantaj din punctul meu de vedere este că sunt nenatural de moi. Având în vedere că sunt umplute cu ser, la atingere se simt corespunzător (ca o punguță cu apă adică).

Implanturile cu gel siliconic  vin doar preumplute. Singurul dezavantaj al acestui fapt este că inciziile sunt puțin mai mari (mai ales în cazul celor gummy bear și a celor cu înveliș texturat – imediat explic și ce înseamnă asta). Învelișul lor este ceva mai gros ca al implanturilor saline pentru a fi mai bine protejate contra ruperii. Gelul siliconic variază mult în funcție de firmă. Implanturile de ultimă generație, cele cu gel siliconic coeziv, așa numitele gummy bear. Spre deosebire de ser și gelul siliconic normal (cu o vâscozitate mai mică), implanturile umplute cu gel siliconic coeziv își mențin forma (ca idee, la cele cu ser lichidul are tendința de a avea un volum mare în partea de jos, lucru datorat gravitației care nu iartă nici măcar implanturile), iar riscul de rippling (ripplingul se prezintă ca niște valuri pe suprafața sânului) este scăzut. O chestie minunată la implanturile gummy bear este că…nu curg 🙂 Adică, în eventualitatea unei ruperi, gelul rămâne la locul lui (aici puteți vedea ce se întâmplă exact la spargerea implantului). Sunt, de asemenea, mult mai ferme și imită mai bine textura sânului natural. Ce se întâmplă însă dacă totuși se sparge implantul? Do we get cancer? Do we die? Ei bine, au fost făcute cercetări extinse asupra acestui subiect. Studiile de până acum nu au găsit nici o legătură între implanturi și cancerul mamar. În ceea ce privește eventualul gel care iese din inveliș, nu am găsit mare lucru în ceea ce privește efectele pe termen foarte lung. Pe termen scurt însă apare o modificare a formei și consistenței sânului pentru că se formează un țesut în jurul lor, modalitatea organismului de a se apăra de corpuri străine. Ca dezavantaje ar fi costul mai ridicat decât al implanturilor saline, faptul că necesită ceva mai multă atenție la alegerea formei și incizia mai mare.

Mai există și implanturi cu ulei de soya și cu hydrogel însă nu am prea multe informații despre ele, așa că, decât să spun prostii, mai bine nu zic nimic 🙂

Urmează să tratez textura, forma, volumul și profilul în postarea următoare. Stay tuned 🙂

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Operatiile estetice – implantul mamar : Pro sau Contra? (Part I)

S

ome of you know…to some of you it may come as a shock: I’m fake and fabulous 🙂

Toată viața am fost slabă. Vaaaai, ce bine de tine veți spune unele. Well, not quite. Să reformulez: toată viața am fost slabă și m-a complexat oarecum chestia asta. Nu neapărat faptul că sunt slaba ci că nu am forme deloc, astfel încât orice haină stă pe mine ca pe gardul poliției (că deh, multe firme nu fac haine XS). Marele complex au fost întotdeauna sânii. Formă frumoasă dar ce folos…nici măcar cupa A nu-mi venea. Ma uitam cu invidie la fetele care își permiteau să poate decolteu larg și tot felul de rochițe sau tube tops și îmi uram în secret materialul genetic (ca deh, cam toată familia e țâțless).

În sfârșit, după ani în care mi-am dorit o operație estetică și n-am avut nici posibilitatea financiară sau acordul păriților, vara trecută am avut posibilitatea să o fac. Desigur, părinții n-au fost de acord la început, mai ales din cauza riscurilor. Însă când m-au văzut cât de mult îmi doresc asta de fapt…au cedat, ba chiar m-au ajutat și cu o parte din bani. Consortul s-a împotrivit și el puțin…că n-am nevoie, că el mă iubește și asa. Dar problema era la mine: eu NU mă iubeam așa. Și dacă pentru mine asta era important, el mi-a susținut alegerea și a fost aproape de mine.

Primul pas după ce am luat această decizie a fost găsirea unui medic. Am citit sute de pagini de forumuri, m-am uitat la zeci de poze și până la urmă am ales: clinica Bendis, mai exact dr. Radu Voicu. N-o să vă înșir acum calitățile lui ca om sau ca doctor pentru că nu asta e important în momentul ăsta. Am fost la o primă consultație și cred că în primele 5 minute m-am decis că mă va opera el.

Eu vă sugerez însă, dacă vreți să faceți pasul ăsta, să mergeți la cel puțin 2 doctori și să alegeți ulterior. Prima consultație poate fi doar o discuție preliminară, sau, dacă sunteți hotarâte, se merge puțin mai departe.

Este foarte mult de vorbit pe această temă așa că voi face o serie de postări (sper eu în zile consecutive) în care să vorbesc pe larg și să încerc să acopăr cât mai multe detalii. În următoarea parte vă voi povesti mai detaliat despre implanturi, avantajele și dezavantajele lor. Vreau să împart postările pe etape pentru a putea fi ușor de urmărit.

Desigur, până la următoarele postări vă pot răspunde la orice întrebări în comentarii.

E lesne de înțeles că eu sunt PRO operații estetice…voi ce părere aveți despre ele?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail