It happened to me: endometrioza

In adolescenta am fost aproape norocoasa. N-am avut vreodata probleme cu durerile de burta la menstruatie (desi aveam parte vreo 10 zile de ea). Si pentru ca mereu am preferat tampoanele (si de vreo 5-6 ani am trecut la cupe), nici nu pot sa zic ca m-a deranjat prea mult perioada aceasta.

In ultimii 2-3 ani insa, mai ales in primele 1-2 zile ale menstruatiei, am inceput sa experimentez niste dureri atroce. Da, genul acela care nu te lasa sa te ridici din pat sau care te fac sa te asezi pe bordura in drum spre serviciu, pentru ca efectiv simti ca se rupe ceva in tine si iti taie respiratia. Puteti citi mai multe despre endometrioza si simptomele ei aici.

La un moment dat am ajuns si la urgente. Si bineinteles, 90% dintre doctori iti spun ca e normal, ca asta inseamna sa fii femeie. “Ia si tu o pastila si rabda, ce vrei sa iti facem?”.

Dar nu, nu este normal! In multe cazuri aceste dureri sunt cauzate de endometrioza. Endometrioza nu e o boala foarte rara, insa este greu de diagnosticat, nu se stie ce o cauzeaza si nici nu exista un tratament 100% eficient impotriva ei.

Eu am avut norocul (si da, e oarecum un noroc, pentru ca diagnosticul e ceva mai usor) sa am doua focare mari pe ovare: un chist de 7 cm pe ovarul stang si unul de aproape 3 cm pe ovarul drept.

Am cerut mai multe opinii, insa toti doctorii mi-au spus cam acelasi lucru: aspectul ecografic e de chisturi endometriozice, iar daca diagnosticul se confirma, trebuie operate (cel mare era mai problematic). A urmat o serie lunga de analize si ecografii si, in final, m-am programat pentru operatie pe 17.06.

Ideea este ca vreau sa trag un semnal de alarma: daca aveti dureri mari la menstruatie, faceti niste controale mai amanuntite. Endometrioza poate sa apara in multe alte locuri (pe vezica, pe intestine, chiar si pe nervi) si, pe langa durere, cauzeaza infertilitate. E posibil sa nu fie vizibila ecografic intotdeauna, dar un medic bun, care s-a mai intalnit cu asa ceva, isi poate da seama daca este vorba de endometrioza dupa simptomele pe care le aveti. Nu intotdeauna este nevoie de operatie, si ar fi bine sa descoperiti boala intr-un stadiu in care puteti incerca si alte variante.

Eu am ales sa merg la Bucuresti, la Wellborn, pentru ca este o clinica specializata pe ginecologie si probleme de fertilitate si pentru ca am primit si cateva recomandari in acest sens.

Acum sunt in a 6-a zi post operator, am venit deja acasa de vineri si pot spune ca ma simt chiar bine. Nu prea am dureri dar am un nivel redus de energie asa ca voi mai sta acasa pana imi revin 100%.

Va pup si aveti grija de voi!

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Review: Paula’s Choice FANtastic Lash Mascara

N-as putea zice ca sunt pasionata de mascara. Probabil datorita faptului ca natura a fost destul de darnica la capitolul gene, asa ca n-am mari pretentii: sa nu curga, sa nu se intinda, sa nu ma usture ochii si sa nu-mi faca picioare de paianjen in loc de gene.

Singurul capitol la care sufar putin este curbarea. Si lungi si dese si curbate…parca deja cer prea mult. Nu-i bai, prietenul meu cel mai bun e clestisorul de intors genele. Doar ca, de cele mai multe ori, dupa ce aplic mascara, genele mele frumos curbate se cam pleostesc.

FANtastic lash

Nu-mi trebuia o mascara noua, dar eram curioasa de FANtastic Lash, mai ales pentru ca mi-a placut mult Great Lash (care nu se mai produce), tot de la Paula’s Choice. Sincer, n-aveam mari asteptari, asa ca am fost foarte surprinsa de rezultat. N-are rost sa va descriu cum arata, puteti vedea in colajul de mai jos (prima poza e fara mascara iar genele la ochiul din dreapta sunt intoarse cu clestele, poza a doua e cu un strat de mascara iar a treia cu doua straturi):

Paula's Choice FANtastic Lash Mascara

 

Puteti vedea pozele la dimensiune mai mare aici si aici.

Mi-a placut mult efectul de curbare si faptul ca genele au ramas asa pana la demachiere (nu s-a intins deloc, desi am umblat putin prin ploaie). Nu ma ustura ochii de la el, dar nici nu am ochii exagerat de sensibili cand vine vorba de mascara (de foarte putine ori mi s-a intamplat sa nu tolerez un produs).

Ambalajul nu ma impresioneaza, dar sa zicem ca nu e un aspect esential.

Per total as zice ca e undeva in Top 3, alaturi de Cils D’enfer de la Guerlain si Too Faced Lash Injection (formula veche).

Pretul este de 75 de lei.

Comparativ, puteti vedea aici cateva poze cu Hypnose, Courbe Virtuouse si L’Extreme de la Lancome si  aici cu Cils D’enfer.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Epilarea Definitiva si Philips Lumea

IPL-ul nu este o noutate pentru mine. Am facut cateva sedinte la salon, dar pentru ca rezultatele nu au fost spectaculoase si pentru ca m-am confruntat si cu ceva arsuri (puteti citi aici si aici despre experientele anterioare), am decis sa renunt la IPL si sa incerc laserul, la Coquette (in principal pentru ca tratamentele sunt facute de catre medici).

Despre Coquette am de zis doar de bine. Am facut in jur de 4 sedinte inghinal total si axila si vreo 3 pe picioare. Inghinal si gambe am scapat cam de 50% din par iar axila cam 75%.  Dar pentru ca deja nu mai stateam in Bucuresti, era cam problematic sa vin la 6 saptamani sa fac tratamentul. Si pentru ca pretul era destul de mare (230 de euro pentru gambe, inghinal total, interfesier si axila), am renuntat, cel putin pentru o vreme (ultima sedinta a fost facuta acum vreo 2 ani).Philips Lumea

De atunci am tot citit despre Philips Lumea. Ma tenta, nu pot sa zic ca nu, dar nu-mi inspira prea multa incredere. In cele din urma, ca o gasca naiva ce sunt, am cedat si l-am cumparat (pentru ca da, atat de mult urasc epilatul traditional).

Am ales varianta SC2008, care are, pe langa capul normal, inca doua capete speciale pentru zonele sensibile: unul pentru zona inghinala si unul pentru fata. L-am gasit la un pret foarte bun pe Electro 4 Casa (eu am dat 1775 , acum vad ca e 1832), oamenii au fost prompti si seriosi asa ca in 2 zile il puneam deja la treaba.

Am facut doar 3 sedinte pana acum, asa ca e inca prematur sa vorbesc de rezultate 🙂

Dar va pot spune cateva lucruri despre acest sistem de epilare, astfel incat sa puteti decide daca ar fi o optiune pentru voi.

Cel mai important aspect: nu este definitiv (cu alte cuvinte…atat timp cat il folosesti, e ok; dupa ce intrerupi folosirea, parul va creste din nou). Asa ca e mai apropiat de epilatul cu ceara/epilator decat e de epilarea definitiva: trebuie facute sedinte la intervale regulate (intrevalele variaza de la o persoana la alta).

Ce imi place:

– durerea e aproape nesemnificativa (cel putin in comparatie cu IPL sau laser la salon). Nu pot spune ca nu simt nimic, dar nici nu e o durere care sa ma deranjeze si sa ma faca sa evit sa folosesc aparatul (bineinteles, si intensitatea e mult mai mica decat la aparatele utilizate in saloane).

– rezultatele sunt vizibile de la o sedinta la alta

– e usor de manevrat

– fara mizerie!! (pentru mine e foarte important, nu vreti sa stiti cat aveam de strans/curatat dupa ce ma faceam singura cu ceara)

– imi ia cam 1 minut pentru fiecare axila, 5 minute pentru zona inghinala si vreo 20 pentru picioare, si pot sa ma fac cand am eu timp/chef.

Ce nu imi place:

– nu pot sa fac toate zonele in aceeasi sedinta pentru ca se termina bateria (dar se incarca destul de repede)

– zona inghinala e cea mai sensibila iar cand aparatul se incalzeste durerea mi se pare mai mare, asa ca trebuie sa fac o mica pauza sa il las sa se raceasca

– pe picioare e cam plictisitor si mi se pare ca dureaza o vesnicie (dar macar durerea e, in mare, inexistenta)

Daca va tenteaza, ar fi bine sa stiti ca lista contraindicatiilor este destul de lunga. Din pacate pe site-ul Philips apar foarte putine, dar puteti gasi lista completa aici (pagina 11-12).

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Despre H&M si magazinul lor online

Acum doua saptamani am aflat si eu ca H&M a deschis magazinul online.

M-am bucurat tare mult, mie-mi plac hainutele de la ei si masurile lor imi vin foarte bine. In general nu prea am rabdare sa umblu prin magazine si sa probez, mai ales ca la lucrurile faine nici nu mai gasesc marimea mea. Asa ca sambata am petrecut vreo 2 ore pe site si am plasat o comanda destul de mare. Si tocmai pentru ca suma era mare, am ales sa platesc cu cardul.

Luni am primit un email referitor la expedierea comenzii precum si un link unde pot urmari comanda. Trecand peste faptul ca H&M lucreaza cu o firma romano-bulgareasca si linkul pe care il dau te directioneaza catre pagina in bulgara (cat de greu o fi ca in loc de  “www.econt.com” sa puna “ro.econt.com”?), pe site-ul respectiv nu poti afla absolut nimic pana cand coletul nu intra in tara. Pentru ca, desi nu este specificat nicaieri pe site (cel putin din cate am cautat eu), coletele nu se trimit din Romania ci de undeva din Italia. Nu e ca si cum nu pot eu sa dau doua click-uri si sa ajung pe varianta in limba romana, dar mi se pare lipsa de profesionalism.

Termenul de livrare este de 2-4 zile. Rezonabil. Doar ca la mine au trecut deja 8 zile si nici urma de colet. Vineri (deci dupa cele 4 zile) a aparut in sfarsit pe site-ul Econt o informatie: coletul a fost preluat de catre Cargus. Bun, ma bucur. Luni cel tarziu e la mine.

Luni dimineata, constat cu stupoare ca pachetul meu e tot in depozit la Cargus. Drept urmare ii sun sa ii balacaresc. Imi explica ca nu sunt singura in aceasta situatie, ca H&M nu a transmis datele de livrare complete si ca ei nu pot face livrarea pentru ca nu stiu unde sa livreze. Great! Va dau eu toate informatiile, zic. Pai nu, nu se poate. Doar expeditorul poate face acest lucru.

Sun la H&M. Si cand spun sun, inseamna ca pierd aproape 15 minute asteptand la telefon pana raspunde cineva (pentru a 3-a oara deja). Vorbesc cu un tip, ma asigura ca el personal va suna la Cargus sa rezolve problema, si ma va suna apoi cu un update. Desigur, nu s-a intamplat absolut nimic.

Acum, ma gandesc eu ca daca coletele alea (ca deh, nu e numai al meu in situatia asta) stau de vineri in depozit, adica de 4 zile deja, chiar nu s-a putut face actualizarea datelor in tot acest timp? Si un porumbel voiajor ajungea in timpul asta.

Sunt foarte dezamagita de aceasta experienta. Inteleg erorile si intarzierile, se intampla, si eu lucrez cu posta si firmele de curierat si stiu ca se mai intampla. Ce nu mi se pare ok este modul in care gestioneaza ei situatia. Eu, ca si client care le-a dat deja o suma frumusica, mi-am facut o gramada de nervi si am pierdut deja aproape o ora dand telefoane si incercand sa aflu ce s-a intamplat cu coletul respectiv. Mai mult, atunci cand un reprezentant al companiei imi spune ca va rezolva problema si ma va suna inapoi, atunci ma astept sa se intample lucrul acesta.

Nu inghit scuza cu “e abia deschis magazinul”. Au experienta in atatea alte tari, mi-e greu sa cred ca in Romania lucrurile stau diferit.

Sincer, nu prea-mi mai arde sa fac vreo comanda la ei…

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Ups and downs

Eu sunt in general o persoana foarte empatica, asa ca atunci cand persoane dragi mie trec prin momente grele, suferinta lor este si suferinta mea.

Ma straduiesc sa accept ca oamenii vin si pleaca din viata noastra si ca de multe ori “it’s not about us, it’s about them”.

S-au intamplat atat de multe in ultima luna (si pozitive si negative) incat mi se pare ca a trecut un an.

Stau deja de ceva timp si scriu cate un rand, apoi sterg, apoi scriu din nou si iar sterg. Si asta am facut de fiecare data cand am mai incercat sa scriu cate ceva. Avea dreptate FR David: “Words don’t come easy”…

Incerc strategia pasilor mici, sper sa-mi revin pe linia de plutire cat de curand si sa-mi iertati postarile incoerente pana atunci.

Va trimit o imbratisare calda!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

Saturday Casual Talk – The story of us

Happy Valentine’s Day! 🙂

Eu nu sarbatoresc niciodata de Valentine’s Day. Nu sunt anti, nu ma deranjeaza ca alti oameni sarbatoresc. Pur si simplu pe mine nu ma atrage. In plus, nu-mi place aglomeratia. Si cred ca stim cu totii cum e pe 14 Februarie in restaurantele bune 🙂 Dar pentru ca tot este ziua indragostitilor astazi, m-am gandit sa va spun povestea noastra.

Totul a inceput in 2007. Cu un an inainte fusesem indragostita pana peste urechi de un tip care nu-si dorea nimic serios. Ne vedeam din cand in cand, situatia era cam neplacuta, dar atat de tare aveam capsa pusa pe el ca am taraganat-o ceva mai mult de jumatate de an. Apoi a venit vacanta, am plecat la ai mei si…am aprins o flacara mai veche. Bineinteles, n-a fost decat “iubire de-o vara”, asa ca prin toamna lui 2007 eram singura si profund dezamagita.

Incetasem sa-mi mai doresc iubiri ca-n povesti si un print pe cal alb. Dar unde poti sa cunosti oameni noi? In club? Incercasem deja, lucrurile se schimba mult la lumina zilei. La facultate? Imi cunosteam deja toti colegii, cei mai multi erau deja cuplati iar cei singuri nu erau genul meu. La munca? Inca mai cred ca e o idee excelenta sa nu mixezi relatiile amoroase cu cele profesionale.

Asa ca am facut ce nu credeam ca voi face vreodata: mi-am facut cont pe un site de online dating. M-am gandit ca macar asa pot discuta inainte sa ies undeva, sa-mi dau seama de nivelul de inteligenta al interlocutorului si daca avem subiecte in comun.

Dupa cateva intalniri care nu au evoluat spre altceva, am dat peste profilul lui. Mi s-a parut arogant. Inteligent, dar arogant. Si pana sa ma dezmeticesc, ii trimisesem deja un mesaj: “My, my…you’re a real catch, aren’t you?”. Nu mai tin minte ce mi-a raspuns, dar stiu sigur ca m-a facut sa rad.

Au urmat zeci de mesaje kilometrice. Aveam multe in comun si eram pe aceeasi lungime de unda. Dupa vreo o saptamana am acceptat sa mutam discutia pe messenger. Eram zombie la facultate pentru ca petreceam toate noptile vorbind cu el. Si simteam ca…ma indragostesc. Mi se parea imposibil, doar nu-l vazusem niciodata!

Dupa cateva saptamani, am convenit sa ne intalnim. Stiu ca trebuia sa ne vedem intr-o joi si l-am intrebat luni daca nu ar fi bine sa facem schimb de numere de telefon (stiam ca in urmatoarele zile am un program mai incarcat si nu voi avea timp de calculator). A zis ca nu, ca oricum daca ar vrea numarul meu ar putea sa faca rost foarte usor de el. Challenge accepted!

In urmatoarea zi eram in autobuz, ma suna secretara de la facultate. Cica  a sunat un domn care mi-a gasit legitimatia de student si ca a cerut numarul meu de telefon sa mi-o inapoieze, dar ei nu au voie sa divulge informatii despre studenti si i-a spus sa o aduca la secretariat. Bineinteles ca nu imi pierdusem nicio legitimatie 🙂

M-a mai sunat si un bun prieten sa imi spuna ca a dat peste datele lui de contact si ca l-a sunat si daca e ok sa ii dea numarul meu. Of course not! Apoi am aflat ca sunase si la mine la munca si tot n-a reusit sa obtina nimic.

Hehe, se pare ca nu era chiar asa usor. Pana la urma am facut schimb de numere de telefon de bunavoie 🙂

A venit si ziua de joi, ramasese ca merg la el la o cafea. Mi s-a parut planul perfect: stiau deja cateva prietene unde merg, la ce adresa si la ce ora si aveau instructiuni precise sa ma sune la anumite intervale de timp sa pot evada in caz de ceva. Acum gandindu-ma in urma imi dau seama ca a fost cea mai proasta idee, puteam sa dau peste cine stie ce nebun. Dar deh, la 20 de ani aveam impresia ca nimic nu mi se poate intampla.

Ei bine, norocul a fost de partea mea, omul chiar era super ok si chiar ne intelegeam din priviri. Am povestit cate-n luna si in stele, ne-am uitat la un film, am mai povestit din nou…si fara sa-mi dau seama se facuse ora 2 si ceva. Colega mea de apartament era deja disperata ca nu mai ajungeam acasa. In cele din urma am decis ca voi ramane la el pana dimineata (stateam intr-un cartier destul de dubios si imi era cam frica sa merg singura cu taxiul). Si am ramas…pana in dimineata zilei de astazi, 7 ani si ceva mai tarziu 🙂

Mereu glumim ca asta e cea mai lunga intalnire la cafea din istoria omenirii 🙂

Acum lasand gluma la o parte, inca nu-mi vine sa cred ce noroc am avut si ce intorsatura urata ar fi putut sa ia lucrurile.

Voi cum v-ati cunoscut jumatatea?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail

#Lfbeautybox Februarie

Eu nu prea sunt mare fana a cutiutelor cu surprize.

In primul rand pentru ca pana acum nici una dintre ele nu mi s-a parut o afacere extraordinara. Da, sigur, pretul e foarte bun pentru produsele din cutie. Dar daca produsele primite nu ma tenteaza in mod normal, consider ca sunt bani irositi. Prefer sa dau 100 de lei pe ceva ce stiu ca voi folosi decat sa primesc 5 produse surpriza din care voi folosi unul. Nici brandurile de nisa nu ma fascineaza, prefer cele deja consacrate.

Acestea fiind zise, doamnelor si domnilor, I have strayed from my path :)) Va prezint prima cutie din viata mea epureasca: #lfbeautybox.

#lfbeautybox februaryTrebuie sa marturisesc ca stiam deja ce contine cutia Look Fantastic pe luna februarie, asa ca nu prea a fost o surpriza. Cu exceptia sapunului solid (pe care, fie vorba intre noi, mi-e cam frica sa-l incerc desi am tot citit de bine despre el), produsele mi s-au parut destul de interesante si am fost dispusa sa ma despart de 15 Lire (avand in vedere ca doar uleiul Moroccanoil e 13 lire si un pic – da, am trait sub o piatra si nu l-am incercat inca).

Cutia pe luna februarie contine:

* Dr. PawPaw  Multipurpose soothing balm 10ml – Trial size (full size are 25ml si costa 6.95 Lire)

* Morrocanoil Treatment 25ml  Full size (costa 13.45 Lire)

* Erno Laszlo Sea Mud Deep Cleansing Bar 0.6 oz – Trial size (full size are 5 oz si costa 45 Lire)

* Monu Illuminating Primer SPF 15 20ml – Trial size (full size are 50ml si costa 27.95 Lire)

Korres Citrus little body milk 50ml – Trial size (full size are 200ml si costa 10 Lire)

*Bellapiere Eye Liner 1.8g – Full size (teoretic pretul e aproape 15 Lire insa il gasiti cam peste tot pe la 6 Lire)

Din pacate transportul nu este gratuit, este 8.99 Lire (este tracked, vine pana la usa cu DPD curier). Eu am comandat si cutia pe martie si am platit transportul o singura data. Ramane sa vad cat de multumita voi fi si daca va fi cazul sa fac un subscription mai lung.

Voi ce parere aveti despre beauty box-uri?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestmail