Povestea lui Paco

Intr-una din serile lunii august a anului trecut, pe cand plecam de la santier spre casa, am observat ca in fata usii dormea o pisica. In momentul in care am deschis usa a vrut sa fuga, insa se misca foarte greu, mai mult se tara.2014-11-17 14.02.53

Mi-am dat seama ca e ranit asa ca am pastrat distanta. Saracutul era atat de speriat si de jigarit si mi-a fost asa mila de el incat m-am dus sa ii aduc ceva de mancare. Singurul lucru pe care l-am gasit la cel mai apropiat magazin a fost o conserva pentru caini. Dar hei, decat deloc, e buna si aia, nu?

Avea cam 500 de grame si m-am gandit ca o sa-i dau si ziua urmatoare din ea. Sigur ca da. A mancat-o pe toata in 10 minute. Apoi m-a lasat sa il analizez: era ranit la un picior si schiopata, insa parea ca incepe sa se vindece; avea blana foarte rara si murdara; urechile erau cam franjuri, dar vindecate deja; dintii din fata lipseau; avea strabism, cam 1.5 kg (e motan adult, nu pui) si un singur testicol.

In zilele urmatoare i-am incropit un mic adapost. Nici nu putea fi vorba sa il iau acasa. Aveam deja doua pisici si barbata-miu era de neinduplecat. La inceput venea cand si cand. O data la cateva zile. Apoi mai des. In cele din urma nici nu mai pleca. Eu ii aduceam mancare, apa, iar el era cel mai iubaret pisic (ale mele nu sunt deloc afectuase asa ca eu sufeream foarte mult pe tema asta).

Cand afara a inceput sa se raceasca, il mai lasam in secret in casa si cand venea cineva spuneam ca aaa, probabil ca a intrat fara sa-mi dau seama. Imi aduc aminte ca in fiecare seara in care stateam tarziu, el statea in fata usii si mieuna. Mi se rupea inima de fiecare data.

Intr-una din zile chiar a intrat fara sa-mi dau seama. L-am gasit ascuns undeva in casa, cu nasul plin de sange. Nu stiu exact ce s-a intamplat insa presupun ca si-a bagat nasul prin sculele meseriasilor. Atunci a cedat si mr. si mi-a zis ca, daca vreau, pot sa il iau si pe el in casa, cu o singura conditie: toate pisicile vor fi responsabilitatea mea. Apa, mancare, litiera. Va dati seama ca nu puteam decat sa accept, nu?

Din seara respectiva l-am mutat in mansarda. I-am adus litiera, i-am facut un loc in care sa doarma si pentru urmatoarea luna ne-am descurcat asa. Nu erau cine stie ce conditii, dar macar era cald si uscat. Nu am vrut sa-l las liber in toata casa din doua motive: inca erau destule chestii in care se putea rani si avea tendinta sa marcheze teritoriul.

La inceputul lunii decembrie ne-am mutat si am adus si celelalte doua pisici. Le-am tinut separat vreo 2 zile, apoi le-am lasat impreuna. S-au scuipat putin la inceput dar aveau suficient spatiu cat sa nu se calce reciproc pe bataturi.

In scurt timp s-au obisnuit si acum alearga in toata casa jucandu-se, iar eu ma uit la ei mai ceva ca la televizor, vorba bunica-mii ūüôā

Intre timp l-am si sterilizat, am trecut prin cateva probleme (reactie la fire, antibiotice peste antibiotice etc) dar acum s-a vindecat si e totul ok.

Va las si o poza, din perioada de dupa sterilizare¬†cand a fost “lampita”:)

2014-12-27 21.02.17

Facebooktwitterredditpinterestmail